Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Ceea ce ar putea deveni o confuzie majoră şi gravă la nivel naţional: regionalizare - enclavizare - pauperizare"

Azi, Guvernul îşi asumă în faţa Parlamentului României Proiectul de Lege privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică, un proces capital pentru noua direcţie în care România se va îndrepta din acest moment înainte.

La nivel european, România se află printre ultimele state partenere ale Uniunii Europene, păstrând în aspectul său de organizare administrativ-teritorială şi în formula sa financiară naţională un model depăşit şi învechit.

A venit momentul ca, odată cu schimbarea şi regândirea Constituţiei ţării, un act organic fundamental de la care porneşte orice perspectivă de reorganizare teritorial- administrativă, să ne asumăm şi regândirea unor aspecte cum ar fi cel financiar, economic, cetăţenesc şi, nu în ultimul rând, cel de parteneriat extern al României.

Nu putem spune că este un moment pe care să îl tratăm cu lejeritate sau cu inconsecvenţă, dimpotrivă, este unul dintre cele mai importante momente în etapa politică pe care o desfăşurăm acum cu toţii, atât la nivelul Parlamentului, cât şi al Guvernului, şi, nu în ultimul rând, la nivelul actualei administraţii locale.

Unul dintre aspectele pe care le consider demne de semnalat ca fiind de o maximă importanţă în cadrul procesului de descentralizare şi al aceluia de regionalizare îl constituie o viziune corectă asupra a ceea ce înseamnă în realitate şi cu certitudine regionalizarea.

Unii, cei mai puţin înclinaţi spre a privi corect şi benefic aspectul regionalizării şi reorganizării administrativ-teritoriale, au avut tendinţa, de-a lungul timpului, să confunde refacerea regiunilor istorice ale ţării cu enclavizarea unor regiuni din corpul ţării-mamă.

Ca cetăţeni ai României, trebuie să avem o percepţie corectă şi o atitudine cetăţenească de înaltă ţinută morală, mai ales într-un asemenea moment, deoarece orice tendinţă de distorsionare a unor noţiuni fundamentale prevăzute în Constituţia ţării, interpretate arbitrar în funcţie de interesele financiare, sociale, dar şi politice, nu fac altceva decât să ducă la o îngreunare artificială a acestui imperios proces.

Trebuie să se ştie că nu este posibilă enclavizarea, aşa cum nu este posibil să tratăm cu superficialitate, lipsă de maturitate şi de profesionalism, fie el şi politic, factori dintre cei mai importanţi cum sunt aceia ai diferenţelor culturale de pe teritoriul ţării, ai diferenţelor de potenţial economic, ai gradului de pauperizare crescut pe care îl prezintă anumite zone din ţară, ai zonelor cu risc crescut în privinţa dezastrelor naturale, şi cred că ştim cu toţii acele zone în care avem de-a face cu inundaţii, alunecări de teren, secetă etc.

De aceea, în acest moment, dincolo de trăsăturile legale ce deţin primul loc în procesul de descentralizare, trebuie să le avem în vedere, prioritar, şi pe acelea esenţiale, pe care este necesar să le includem în modificările noastre legislative, în motivaţiile aduse acestei legi.

Şi nu în ultimul rând, înainte să închei, aş vrea să vă rog să avem în vedere - aşa cum eu, personal, o fac din poziţia care mi-a revenit prin vot în urmă cu un an de zile într-un judeţ al României care aş spune că reprezintă o zonă de răscruce şi, în acelaşi timp, o piatră de încercare din perspectiva teritorial-administrativă, economică şi financiară - că fiecare dintre noi va trebui ca, dincolo de zona legislativă, să privească punctual realitatea oamenilor şi a colegiilor pe care le reprezintă în acest amplu proces numit descentralizare.