Parliamentary debates

Domnul Adrian Mocanu:

"Liberalii dau cărţile pe faţă"

Nu este prima oară când fac remarci critice la adresa atitudinii PNL-ului, condus de Crin Antonescu, indiferent de statutul acestei formaţiuni, de participant la guvernare sau de membru al opoziţiei. O serie de poziţii anunţate de Antonescu, în perioada existenţei USL, nu au fost onorate prin asumare la vot şi nu am ezitat să critic răzgândelile fostului lider liberal al Senatului.

Ultimele declaraţii şi acţiuni ale preşedintelui PNL îmi oferă prilejul de a demonstra, prin intermediul acestei declaraţii politice, ambivalenţa PNL, neseriozitatea liderilor săi şi incapacitatea de a menţine un curs fluid al deciziilor sale politice, al angajamentelor luate faţă de partenerii politici şi faţă de alegători.

• În primul rând, este evident pentru toată lumea că Antonescu a întors armele îndreptate iniţial spre Palatul Cotroceni şi le-a poziţionat în direcţia Palatului Victoria. "Băsescu nu mai este o ţintă, Ponta mă interesează mai mult", afirmă fără pic de jenă fostul îndârjit luptător împotriva regimului Băsescu. Să ne amintim că acelaşi om afirma, în consacratul stil prezidenţial al celor cinci minute, că se va retrage din viaţa politică dacă Băsescu nu va fi demis la Referendum.
• Continuând colecţia de răzgândeli, ne amintim şi de poziţia fluctuantă a PNL în legătură cu cazul Roşia Montană, în această situaţie lui Antonescu fiindu-i suficient să treacă pe lângă grupul de ecomanifestanţi pentru a anunţa renunţarea la angajamentul de a susţine proiectul.
• Cooperarea la guvernare cu UDMR, agreată de şeful PNL prin semnarea Protocolului din 2012, a fost un angajament aruncat la coş după alegerile parlamentare. În acea perioadă, simpla aducere în discuţie de către PSD a ideii de respectare a înţelegerii iniţiale a fost atacată brutal de Antonescu.
• Deşi actor determinant în cazul pactului de coabitare, din postura de participant la actul semnării de la Cotroceni, Antonescu nu a ezitat nicio clipă să se disocieze de acest pact, să sugereze că nu a avut nicio implicare şi să-l atace constant pe premier, aplicând perfect proverbul "Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase".
• În urmă cu câteva luni, preşedintele PNL a afirmat explicit că STS ar trebui să fie la CSAT, la scurt timp după ce proiectul de trecere a STS la MAI fusese aprobat şi lansat de dânsul, împreună cu Victor Ponta, într-o conferinţă de presă.
• Legea minelor este un alt exemplu perfect al modului în care PNL a făcut politică în ultima perioadă. După ce au moşit proiectul, din postura de autori, parlamentarii PNL nu şi-au mai votat propriul proiect de lege.
• Comisia Nana este un alt caz care demonstrează ambivalenţa PNL. În vreme ce tună şi fulgeră împotriva unei aşa-zise conjuraţii Băsescu-PSD împotriva sa, liberalii care fac parte din Comisia Nana, un organism creat pentru a investiga posibilele matrapazlâcuri comise în afacerea achiziţionării de terenuri de către fiica preşedintelui, au hotărât să nu se mai prezinte la lucrările acestei comisii, demonstrând încă o dată că sunt capabili să se facă fraţi cu Băsescu pentru a trece de alegeri.
• Ultima mare realizare politică a lui Crin Antonescu este aceea că a reuşit să-i pună din nou într-o situaţie penibilă pe liberali, impunându-le să voteze împotriva aplicării accizei la carburanţi, o măsură pe care PNL nu numai că a susţinut-o explicit, ci a şi negociat cu FMI pentru implementarea acesteia.

Aproape toate schimbările de decizie amintite mai sus au o legătură directă cu punctele de vedere ale lui Traian Băsescu şi cu interesele personale şi electorale ale acestuia. Este suficient ca şeful statului să critice o măsură a Guvernului pentru ca liberalii lui Antonescu să îmbrăţişeze ideea preşedintelui, indiferent că în prealabil s-au angajat să susţină acea măsură. Pentru PSD este trist să constate că a avut încredere într-un personaj politic atât de instabil precum Crin Antonescu, atât de asemănător cu modelul politic brevetat de Traian Băsescu. Pe lângă capacitatea sa uriaşă de a se răzgândi, pot fi observate şi alte trăsături comune, dintre care menţionez doar schimbarea de macaz în legătură cu apartenenţa politică europeană a PNL (după modelul trecerii PD de la Internaţionala Socialistă la PPE) şi declaraţia potrivit căreia, în cazul improbabil în care va ajunge preşedintele ţării, Victor Ponta nu va mai fi premier. Ultima afirmaţie are la bază o mentalitate perfect băsesciană, potrivit căreia şeful statului este deasupra legilor şi aplică textele Constituţiei după bunul-plac.

În încheiere, regret evoluţia post-USL a PNL şi remarc o posibilă explicaţie pentru care Băsescu a renunţat la PDL: Partidul Naţional Liberal a devenit mai atent la semnalele de la Cotroceni decât PDL, iar Crin Antonescu se dovedeşte a fi mai Emil Boc decât originalul.