Parliamentary debates

Doamna Niculina Mocioi:

"Să nu lăsăm Complexul Energetic Oltenia să moară!"

Situaţia economică a Complexului Energetic Oltenia, legată de evoluţia sau, mai degrabă, involuţia acestui sector din judeţul Gorj, regiunea pe care o reprezint în Parlament, mă determină să readuc în atenţia dumneavoastră situaţia în care se află angajaţii şi, în general, oamenii din această importantă zonă a ţării. O situaţie care, pe zi ce trece, capătă accente tot mai dramatice.

Ceea ce se întâmplă este cu atât mai dramatic cu cât se produce pe fondul în care, în ultimii ani, Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie au dat, în repetate rânduri, asigurări că lucrurile se îndreaptă spre un făgaş de normalitate. Despre îmbunătăţirea perspectivelor din sectorul energetic al Olteniei, despre investiţii de zeci de milioane de euro venite din partea unor investitori din China primim, constant, informaţii din partea Guvernului României. La fel ca oamenii din colegiul meu, îmi doresc ca toate acestea să nu fie doar simple declaraţii politice sau, mai rău, iluzii.

În tot acest timp însă, constat, zi de zi, că realităţile din zona pe care o reprezint în Parlamentul României sunt cu totul altele decât cele despre care, în mod atât de optimist, ne vorbeşte Guvernul. Din fericire, protestul de acum două săptămâni, când 200 de angajaţi ai CEO au protestat faţă de nerespectarea contractului colectiv de muncă şi faţă de lipsa dialogului social, s-a încheiat, pentru că, în sfârşit, după mai bine de un an, o delegaţie a protestatarilor a fost invitată la o discuţie la prefect, unde au fost şi doi membri ai Directoratului CE Oltenia. A fost prima discuţie mai serioasă la care au participat şi doi membri din Directorat. Protestele vor fi sistate şi, sper, promisiunile să nu fie încălcate şi salariaţii să nu mai fie hărţuiţi. Aceştia au promis că nu vor rectifica bugetul pe minus la partea care priveşte fondul de salarizare, asta, în contextul în care oamenii se plâng că salariile lor au scăzut cu 22,8%, în timp ce ale managerilor au crescut cu 700%, asta în condiţiile în care managementul CE Oltenia este dezastros. Situaţia CE Oltenia este una dramatică. O spun datele financiare publicate la şase luni pe anul în curs. Am mai spus şi o repet, trebuie ca, măcar acum, să se recunoască că au susţinut la conducerea CE Oltenia o echipă care nu face altceva decât să dărâme sistemul. Vorbim până la urmă de toată economia Gorjului, care stă în funcţionarea acestui complex energetic.

Trist este că, în loc să adopte măsuri care să conducă la eficientizarea muncii în cadrul acestui complex, la investiţii în retehnologizare şi echiparea sectorului, sunt desconsiderate eforturile pe care le fac aceşti oameni, şi anume acelea de a munci, în orice condiţii, pentru ca România să fie o ţară independentă din punct de vedere energetic.

Din păcate, acest lucru îl înţeleg mult mai bine oamenii simpli, cum sunt minerii şi energeticienii de la CEO, decât responsabilii de la Bucureşti. Contextul geopolitic de astăzi ne obligă să reconsiderăm strategia naţională în domeniul energiei, la fel cum procedează Germania, Polonia, Franţa, Marea Britanie şi celelalte state europene. În acest context, cred că este inadmisibil ca, în timp ce ţările din Europa acţionează pentru valorificarea la maximum a resurselor şi potenţialului energetic naţional, noi să avem la dispoziţie resursele şi să le ignorăm.

Sigur că şi în sectorul energetic, ca peste tot în economie, trebuie găsite soluţii pentru eliminarea pierderilor, soluţii pentru eficientizarea activităţii. Dar, în acelaşi timp, cred că măcar pentru zona Olteniei, în care viaţă social-economică s-a desfăşurat în jurul activităţii din minerit şi energie, în locul simplelor calcule aritmetice, balanţa economico-financiară trebuie să ţină cont şi de factorul social, de oamenii care trăiesc aici. În primul rând pentru aceşti oameni, dar în acelaşi timp, pentru a conserva potenţialul energetic al României şi în următorii ani, cred că atât Guvernul României cât şi Parlamentul au datoria să facă nimic mai mult decât ceea ce şi-au asumat în faţa acestor oameni. Închiderea minelor a fost o experienţă tristă, comunităţi întregi de oameni au ajuns în stare de insolvenţă, de sărăcie. Asta se poate întâmpla şi cu minerii şi energeticienii de la CEO. De aceea, cer Guvernului să găsească acele soluţii - prin investiţii în retehnologizarea şi modernizarea sectorului energetic, în deschiderea de noi capacităţi de producţie ş.a.m.d. - care să conducă la independenţa energetică a ţării şi la crearea de locuri de muncă.

Toate aceste aspecte enumerate în declaraţia mea politică reprezintă ecoul neliniştilor din aceste zile ale oamenilor din Oltenia. Se spune că la Complexul Energetic Oltenia se vrea insolvenţa. Pentru că gigantul energetic este pe pierdere, este posibil ca actuala putere să încerce să aducă societatea în pragul falimentului, pentru a o vinde ulterior la un preţ de nimic. Şi atunci viitorul este sumbru la Complexul Energetic Oltenia. După ce a fost făcută publică situaţia actuală a complexului, unitatea înregistrând pierderi uriaşe, mă tem şi se tem şi oamenii din colegiul meu că scopul va fi atins de actuala putere: acela de a pune pe butuci gigantul energetic al Olteniei şi de a-l vinde pe nimic.

Este inadmisibilă situaţia că CEO a pierdut piaţa internă de cărbune, o sursă importantă de venit. Faptul că firme din toată ţară importă cărbune, în loc să cumpere de la CEO, distruge compania. La ora actuală salvarea CEO înseamnă realizarea unui mix energetic, soluţie care, pentru Guvernul actual, nu reprezintă o prioritate. Păcat!

Protestele oamenilor s-au încheiat. Sper ca promisiunile pe care Guvernul şi clasa politică românească şi le-au asumat în faţa lor să fie onorate, iar această unitate strategică a Olteniei, măcar în ceasul al 12-lea, să fie scoasă din criză şi să nu fie lăsată să moară!