Parliamentary debates

Doamna Natalia-Elena Intotero:

"Monarhia nu salvează România!"

Deşi ţara noastră este, de multă vreme, o republică, iarăşi se observă o revigorare a anacronicului curent monarhist. Treaba asta, cu reînvierea mortului de la groapă, începe să devină agasantă. Începe să semene tot mai mult cu prozelitismul religios pentru tot soiul de secte obscure, dar foarte agresive propagandistic. Dacă tot e să ne întoarcem în timp, de ce să ne oprim la monarhie, şi de ce taman la cea constituţională? Poate mulţi vor cum era pe vremea lui Mihai Viteazul, sau Vlad Ţepeş! Poate mulţi vor ca pe vremea lui Burebista, ori Decebal! Sau hai să ne întoarcem în comuna primitivă, unde au fost primele forme de comunism, căci şi comunismul îşi are adepţii săi, probabil chiar mai mulţi decât monarhiştii!

Să nu ne mai minţim singuri şi mai ales să nu mai amăgim şi pe alţii! Sunt o grămadă de exemple de republici nereuşite, dar şi de monarhii nereuşite, după cum sunt şi exemple de monarhii eficiente pentru populaţie, cum sunt şi republici în care populaţia prosperă frumos.

Ce uităm însă cu toţii? Că nu forma de guvernământ e cea care contează! Cea care are importanţă este calitatea umană a celui din fruntea ţării, iar aici nu doar preşedintele ori regele contează, ci şi premierul, miniştrii, secretarii de stat, parlamentarii, primarii, directorii ş.a.m.d. Cine poate să demonstreze că monarhia constituţională e o garanţie că nu vor mai exista miniştri ca Băsescu ori ca Igaş? Şi invers: nu sunt pe plac miniştrii Germaniei republicane? Cine garantează că nu-l apucă pe un alt rege dorul de dictatură, ca pe Carol al II-lea? 25% din casa regală a fost dictatorială, deci nu putem evita să luăm în calcul şi varianta asta. Pe un preşedinte care nu-ţi convine, îl mai dai jos, că-i expiră mandatul, pe un rege care nu-ţi convine, îl ai în spate cât timp trăieşte!

Până să devenim mari schimbători de regim, haideţi mai degrabă să ne schimbăm pe noi prima dată, să învăţăm mai bine, până în ultimul cătun, ce-i aia democraţie, să-i învăţăm şi pe cei care nu ştiu, să îi ajutăm să gândească singuri, cu capul lor, dar corect, să nu mai votăm "la mişto" sau instinctual, să votăm pentru ceva ori cineva, nu contra ceva sau cuiva, să învăţăm să-i ascultăm şi pe ceilalţi, să înţelegem că stânga şi dreapta nu trebuie să se omoare reciproc, ci că ele trebuie să tragă România doar înainte, indiferent că pe drumul din stânga ori pe cel din dreapta, şi că politicianul de stânga împreună cu cel de dreapta trebuie să colaboreze pentru mersul obligatoriu înainte al ţării, nu să facă mereu câte o haltă (luni sau chiar ani!) de păruială, până termină cu datul reciproc în cap, iar ţara să stea spectatoare şi cu gura căscată în vreme ce ei fac circ, pentru că nu reuşesc să dea pâine...

Haideţi să-i învăţăm noi pe oameni să lupte pentru drepturile lor, să nu aştepte să le rezolve alţii problemele, în vreme ce ei se uită la telenovele şi ascultă manele! Haideţi să îi învăţăm să îşi strige necazurile în stradă, haideţi să îi învăţăm să tragă politicienii la răspundere, nu să tot aştepte pară mălăiaţă de la un preşedinte ori de la un rege! Hai să se desprindă de chestia cu tătucul ocrotitor din vârful treburilor ţării! Şi atunci, vom vedea că nu mai are importanţă dacă în fruntea ţării e un rege ori un preşedinte... Da, noi trebuie să-i învăţăm democraţia, chiar dacă anumite lucruri nu ne convin.

Dar când am fost în opoziţie, ne-ar fi prins şi nouă bine dacă românii ar fi ştiut cum să iasă în stradă la masacrul acela de minim 25% din veniturile lor, ori când au fost fugăriţi cu Biblia-n mână de "parchetarii" doamnei Kovesi! Dacă oamenii ar fi avut această rutină, n-am mai fi stat atâta vreme în opoziţie, doar privind cum ţara este dată înapoi cu cel puţin 20 de ani, şi am fi putut opri în timp util dezastrul făcut de guvernele portocalii! PSD-ul este, oricum, obişnuit cu libertatea de a protesta a oamenilor, deci nu pe noi ne va afecta dacă îi vom învăţa pe oameni cum să o facă în mod eficient, organizat. Stânga s-a născut din revolta oamenilor, aşa că nu pe noi ne deranjează că oamenii îşi spun, organizat, păsurile în stradă.

Să o luăm şi altfel: dacă va fi monarhie, nu va mai fi hoţie-n ţară? Nu va mai fi foamete? Nu vor mai fi nedreptăţi? Vor fi locuinţe pentru toţi? Se va termina cu analfabetismul? Va creşte IQ-ul naţional? Vom fi mai sănătoşi ori mai bine trataţi în spitale? Vor fi mai multe autostrăzi? Va merge turismul mai bine? Nu vor mai pleca oamenii din ţară în toate zările? Ultimii patru regi au demonstrat, de la 1866 până în 1947, că nimic din toate astea nu se întâmplă musai doar pentru că e monarhie! Cum va fi mărit semnificativ bugetul doar prin faptul că vom avea un rege, şi acela obligat de Constituţie ca să fie la cheremul guvernului?

Monarhia nu rezolvă niciunul dintre primele 20 de obiective de pe agenda cetăţeanului! Şi atunci, de ce să ne punem monarhia pe cap, asta ne mai lipsea acum? Trece criza dacă avem rege? Nu, doar se vede că şi monarhiile europene au problema asta! N-o să se mai păruiască politicienii pe ciolan, n-or să mai vină pedeliştii cu mita electorală? Va dispărea năravul cu capra vecinului? Şi atunci, de ce să vrem monarhie? Am avut monarhie, am repudiat-o (nu mai contează forma, la francezi a fost mai rău!), sensul istoriei este acela de deces al monarhiilor. Australia a rămas "la mustaţă" monarhică, în Canada un referendum s-ar putea să o facă republică, însăşi Anglia cunoaşte o creştere semnificativă a republicanilor, ţările nordice sunt tot mai mult republicane... Aşa că de ce să ne pupăm cu un mort, când viitorul societăţii nu e să ne căsătorim cu el?

Când n-o să mai avem deloc cetăţeni care să-1 pună pe unul ca Băsescu preşedinte, abia atunci să ne gândim dacă vrem să fim servitorii unui rege de la naştere la moarte sau dacă dorim să ne naştem şi să murim cetăţeni liberi. Până atunci, am schimba pe preşedintele Păcală cu regele Tândală şi am nimeri, cum zic românii, din lac în puţ. Restul, argumentele pro monarhiste... oare am uitat? Cuvintele s-au inventat pentru a ascunde gândurile. Ne înflăcărăm uşor, iar asta duce la pierzanie. Mai bine să ne ocupăm de chestiuni mai pragmatice decât de huzurul regelui-cabotin Duda, camuflat, de asemenea, în "interesul naţional".

Deja provoacă dezgust "interesele naţionale" dincolo de care răsar capete hâde: ba ale lui Băsescu şi gaşca, ba ale monarhiştilor, iar interesul cetăţeanului de rând să fie întotdeauna lăsat deoparte, el fiind obligat mereu să lupte doar pentru binele şmecherilor...