Parliamentary debates

Domnul Octavian-Marius Popa:

"15 noiembrie 1987 - zi de demnitate naţională"

Se împlinesc săptămâna aceasta, pe 15 noiembrie, 26 de ani - deci mai bine de un sfert de secol - de la revolta sacrificială a muncitorilor braşoveni. Într-o ţară absorbită complet de noaptea totalitară, de capriciile şi paranoia ceauşistă, în care omul reprezenta doar o rotiţă amorfă în angrenajul social-economic, reacţia de protest a muncitorilor a reprezentat echivalentul unei lovituri de şoc aplicată concepţiei şi ideologiei comuniste, impregnată cu atâta migală şi atrocitate în ţesutul social al României după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Din 1982, când Nicolae Ceauşescu decide ca datoria externă a României să fie plătită în cel mai scurt timp posibil, ţara a intrat în epoca "raţionalizărilor". Efectul colapsului economic nu a întârziat să apară: duritatea inumană a traiului de zi cu zi, transformat într-o luptă acerbă, abrutizantă, pentru cele mai elementare produse, "cozile" la magazine, care reprezentau un element definitoriu pentru geografia oraşelor.

Acest context economico-social, dublat de înjumătăţirea salariului, determină, în noaptea de 14 noiembrie 1987, oprirea lucrului de către muncitorii de la Secţia 440 "Matriţe", a întreprinderii Steagul Roşu. Trataţi cu dispreţ de conducerea întreprinderii în încercarea lor de a afla motivul reducerii salariului, protestatarii ajung, a doua zi, în coloană la Consiliul Judeţean al P.C.R. Braşov.

Sloganele strigate cu putere de muncitori, cărora li s-au adăugat alte mii de oameni, sunt edificatoare pentru a înţelege nivelul de trai şi starea de spirit a României anului 1987: "Vrem mâncare şi căldură!", "Vrem mâncare la copii!", Vrem lumină şi căldură!", "Vrem pâine fără cartelă!", dar şi "Jos Ceauşescu!", "Jos tiranul!", "Jos dictatura!". Îmbrăcând şi haina protestului politic, manifestanţii au ars, ca într-un rug expiator, simbolurile comuniste.

Repercusiunile nu au întârziat să apară şi ele au fost pe măsură: sute de protestatari arestaţi (anchetaţi, bătuţi, torturaţi) şi deportarea celor condamnaţi.

Această revoltă a anticipat, fără să aibă totuşi un raport de cauzalitate, evenimentele din 1989.

Este o datorie a noastră, a tuturor, să nu uităm. Este o datorie a noastră să rememorăm evenimentele-reper din istoria noastră, pentru că ele se constituie în veritabile lecţii pentru astăzi şi pentru viitor.