Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Adversarii noştri iar ne mănâncă, de vii, coliva..."

Cât au fost la putere, PDL-iştii au avut mereu impresia că ei sunt nepieritori, că vor sta la putere în veacul vecilor amin şi profeţeau ba moartea PSD-ului, ba decesul PNL, întrucât ştiau că au şi făcut eforturi urieşeşti în acest sens, rupând, prin diverse tehnici şi metode, bucăţi din cele două partide.

Văzând însă nu numai că nu le ies predicţiile de care s-ar fi ruşinat până şi Sofronica, nepoata după cuscră a vecinei mamei Omida, ba, din contră, că, întru îndepărtarea băsismului din România s-au unit trei partide pentru care nu diferenţa de doctrină era pericolul naţional, ci menţinerea la cârmă a sectei portocalii, au început să propovăduiască destrămarea USL-ului de la o zi la alta. Din fericire, propovăduirea aceasta a fost ca acea a lui Moise-n pustiu, poporul român nefiind atât de prost pe cât îşi închipuia fosta putere că a reuşit să-l prostească, replica naţiei fiind aceea că, la alegerile locale, PDL-iştii au mâncat o bătaie de le-au mers fulgii.

Trufia însă la PDL e mai mare decât priceperea politică, astfel încât în continuare, cu cât se apropiau alegerile parlamentare, cu atât mai abitir propaganda băsistă îi trăgea-nainte cu spargerea USL - încă de ieri, dacă s-ar fi putut... Nu învăţaseră nimic nici din alegerile locale, nici de la referendum, aşa că se îndreptau de zor spre un dezastru uşor de anticipat de către orice om cu capul pe umeri şi picioarele pe pământ. Preocupaţi mai mult de moartea caprei vecinului, în loc să îşi vadă de cum mai reuşesc să îndrepte din imaginea proprie făcută ţăndări printr-o guvernare trufaşă, dar lipsită de înţelepciune şi chiverniseală, ei asmuţeau propaganda doar într-o singură direcţie: cea de convingere a electoratului că Uniunea Social-Liberală e pe ducă şi că îşi trage ultima suflare.

Dar, cum zic românii, dacă sapi groapa altuia, nu numai că faci muncă voluntară, ba mai şi cazi singur în ea. Aşa că, venind luna lui decembrie, au avut ocazia să vadă şi rezultatele activităţii lor de cântare a prohodului USL: poporul furios a ieşit hotărât la vot şi mai-mai să nu intre vreun PDL-ist în parlament, luând-o de urmele ţărăniştilor. Dacă s-au felicitat vreodată că nu le-a reuşit vreun proiect legislativ a fost exact modificarea legii alegerilor, căci dacă le reuşea, cum chibiţau de pe margine ce se-ntâmplă în legislativul ţării...

Ultima dată când a prins iarăşi aripi propaganda băsistă şi vedea din nou sfărâmată Uniunea Social-Liberală a fost la propunerea de către premier a procurorilor. Începuseră chiar laudele nemăsurate la adresa lui Victor Ponta, mai-mai că îşi aruncau pălăriile-n sus în urale şi ovaţii, gândindu-se chiar la destuparea sticlelor de şampanie. Câtă lipsă de imaginaţie! Cum şi-au putut închipui că o formaţiune politică călită în focul luptei cu băsismul ar putea să fie dărâmată precum un castel de cărţi de joc, la prima adiere de vânt? Ca şi cum ai avea pretenţia ca să tai o sabie din oţel de Toledo cu o foaie de hârtie! Câtă naivitate! Oricum, îi încurajăm să continue, să dea ce au mai rău în ei, că doar lumea vede şi apreciază prestaţia lor la adevărata ei valoare, iar în decembrie a făcut şi dovada că nu uită prea uşor!

Din fericire pentru noi, cu cât nu se îndeplinesc profeţiile celor care ne mănâncă, de vii, coliva, cu atât le scade încrederea în ochii electoratului. În momentul în care, după o activitate administrativă dezastruoasă, vii cu alte dezastre pe plan politic şi, pe deasupra, îţi întăreşti renumele de profet mincinos, reuşind performanţa de a nu ţi se împlini nicio previziune. Până şi buletinele meteo cele mai proaste sunt o mie la sută mai precise decât previziunile lui Videanu, Blaga şi ale celorlalţi care se şi văd pe post de cucuvele dezinformate cântând în turla USL! Este de neînchipuit cum, după ani de zile de cobit răul altora, nu au învăţat că mai multe muşte prinzi cu o linguriţă de miere decât cu un butoi de oţet!

Asta arată că, în realitate, scopul lor nu este acela de a conduce o naţiune, ci doar visul jafului la nivel naţional îi mână în lupta politică. Şi este dovada peremptorie că toboganul pe care se rostogolesc cu o viteză din ce în ce mai mare se apropie de fundul gropii. Căci ar fi culmea să reuşească, vreodată, cineva, fie el şi PDL, să obţină în sondajele de opinie procente care să înceapă cu minus în faţă...