Parliamentary debates

Domnul Liviu Harbuz:

"Si vis pacem, para bellum"

"Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război", credeau strămoşii noştri latini, după Publius Flavius Vegetius Renatus, în lucrarea "De Re Militari", vol. III. Expresia, de mare actualitate, trebuie interpretată în varianta modernă, a politicilor externe de nivel intercontinental: o societate puternică este puţin probabil să fie atacată de către duşmani.

Problema conflictului din Ucraina are cel puţin două soluţii internaţionale, vizibile mai ales după negocierile de la Minsk: una europeană, de aplicare a măsurilor economice de natură a descuraja Rusia să-şi continue strategia de dominare şi intimidare în zonă cu consecinţe foarte grave, mari pierderi umane, materiale şi de relaţionare şi varianta americană, de creştere a gradului de apărare, prin înarmarea statelor vecine. În timp ce calea dialogului, a diplomaţiei şi a negocierilor cu liderii marilor puteri occidentale încă mai lasă loc schimbului de focuri, a recrudescenţei naţionalismului din zona de conflict, o cursă a înarmării nu poate avea, fatalmente, decât un final previzibil, dramatic şi cu mari pierderi umane, aşa cum au lăsat cicatrice istorice conflictele din ultimii 200 de ani, în care ruşii au fost stimulaţi, izolaţi ori... aliaţi.

Efectele negative s-au făcut simţite zeci de ani, mai puţin pe continentul de pe care unchiul Sam a dat un mesaj consecvent, de intoleranţă la ameninţări armate, la şantaj economic ori încercări dictatoriale. De peste ocean, aparent simplu şi fără consecinţe umane dramatice, dar bietele ţări mici, europene, au plătit greu tribut de sânge, şi nu numai.

Apelul la raţiune, înţelepciune, dialog şi diplomaţie nu poate fi decât traducerea sintagmei latine, convertită în termeni moderni, de început de mileniu III - pacea este rezultanta unui război pe care fiecare stat îl duce în termeni economici, cu factorii de mediu, cu propriile surse şi resurse pentru bunăstarea şi fericirea cetăţenilor săi. Pacea socială are la temelie, în mod obligatoriu, pace economică, cooperare şi întrajutorare, de aceea o Europă unită, prosperă, cu libertăţi cetăţeneşti garantate pentru toţi cetăţenii săi este puternică, intangibilă în faţa unor provocări de tip imperial, vetust.

Nu cursa înarmărilor, nu escaladarea conflictelor şi stimularea sentimentului naţionalist vor rezolva problemele la graniţa dintre est şi vest, dintre Europa - unită de norme şi legi dedicate cetăţeanului, prosperităţii şi progresului - şi grupuri de interese cu pretenţii statale.

A cunoaşte şi cerceta istoria, a respecta parcursul istoric al unor civilizaţii, entităţi statale sau naţiuni nu este acelaşi lucru cu a reconsidera graniţe, după cum fenomenele istorice au dictat de-a lungul vremii. Nu pot fi puse la îndoială graniţe, tratate ori acorduri istorice doar pentru că unora li se pare mai dulce ca mierea petrolul, gazele sau grânele din ţara vecină, până mai ieri prietenă.

Este un nonsens ca într-o lume a liberei circulaţii, a multiculturalismului, multietnicului şi plurireligiilor să mai fie clamate specificităţi de pe vremea lui Petru cel Mare, mai european decât mulţi dintre urmaşii lui contemporani nouă.

Situaţia conflictuală din Ucraina este periculoasă pentru România, dar asta nu ne afectează pragmatismul, spiritul european şi calitatea discursului public, fie el în relaţiile diplomatice cu prietenii din marea Europă, fie cu marele prieten de peste ocean, aliat NATO. Membri ai UE şi ai NATO, folosim strategii cunoscute de 2000 de ani: si vis pacem...

Un studiu sociologic arată că Germania este cea mai îndrăgită dintre ţări. Indicatorul care măsoară sentimentele românilor faţă de alte ţări arată menţinerea unui nivel foarte ridicat de simpatie faţă de statele occidentale. Astfel, comparativ cu măsurătoarea realizată în urmă cu o jumătate de an, Germania se menţine pe locul întâi în topul ţărilor faţă de care românii declară sentimente mai degrabă pozitive (87,3% din respondenţi, faţă de 84,3%, în iulie 2014).

Alegerile prezidenţiale câştigate de Klaus Iohannis au influenţat, probabil, tendinţa de creştere a simpatiei faţă de Germania. Pe locul al doilea se menţine Marea Britanie (84,7% din români manifestă sentimente pozitive), urmată de Spania (83,3% din respondenţi) şi Italia (82,1% din cei chestionaţi).

Practic, poziţia primelor patru ţări rămâne neschimbată comparativ cu măsurătoarea din iulie 2014. Pe locul al cincilea urcă Statele Unite ale Americii (80,8% din români declară sentimente mai degrabă pozitive), urmate de Franţa (80,3%), care încheie topul ţărilor la care peste 80% din respondenţi se raportează în mod favorabil.

Peste 70% din români nutresc sentimente mai degrabă pozitive faţă de Olanda (79,8%), Belgia (75,8%) şi Japonia (73,1%). Rusia, agreată doar de un român din patru.

Peste 60% din cei chestionaţi manifestă sentimente mai degrabă pozitive faţă de Grecia (67,8%) şi Republica Moldova (67,7%).

Cum era de aşteptat, Republica Moldova rămâne ţara vecină faţă de care românii se simt mai apropiaţi.

Peste 50% din români au sentimente mai degrabă pozitive faţă de China (58,4%), Serbia (54,2%), Bulgaria (54,1%), Israel (53,1%) şi Turcia (52,3%).

Prelungirea conflictului din Ucraina pare a avea consecinţe negative în ceea ce priveşte simpatia românilor atât faţă de ţara vecină (41% declară sentimente mai degrabă favorabile, faţă de 45,2% - în iulie 2014), dar mai ales faţă de Rusia (25,4% declară sentimente mai degrabă favorabile, faţă de 37% - în iulie 2014).