Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

Mă întreba zilele trecute un cunoscut dacă n-ar fi fost mai bine să mă şcolesc drept condeier în slujba informării poporului, şi nu într-ale zootehniei.

De ce dom-le, l-am întrebat, păi, zice cetăţeanul, ai fi fost şi tu în atenţia înghiţitorilor de ştiri, analize şi comentarii, fără să te doară capul că nu plouă şi n-ai ce da de mâncare la vite. Ia uite câtă vâlvă stârneşte tevatura asta cu numirea procurorilor. Faţă de cât s-a vorbit despre laptele noncalitativ, e drum ca de la cer la pământ, deşi vreo trei zile tot ne-a durut burta crezându-ne infestaţi!

Aşa laptele a fost aruncat pe câmpiile patriei, zvonerii, care mai aveau o ţâră şi urlau că hulitul aliment a fost otrăvit cu bună ştiinţă de guvernanţi în scopul creşterii nivelului de trai al eventualilor supravieţuitori sunt bine mersi, fermierii au rămas cu paguba şi amarul că au fost trataţi ca nişte infractori, fără a avea vreo vină, şi cei care au umplut media de toate felurile cu vorbe goale s-au năpustit fără nicio remuşcare asupra următorului subiect de interes major, basmul cu TVA-ul la produsele alimentare de mare consum! Adică - a continuat omul să mă lămurească - ce dacă zice premierul că urmează să scadă TVA-ul la pâine! Păi ce crede el că noi ăştia n-avem sursele noastre?

Auzi, chestia asta cu sursele fără nume, fără răspundere pentru afirmaţii e chiar mană cerească pentru un priceput utilizator de condei, a adăugat cunoscutul meu, încă un argument pe lista celor menite să-mi demonstreze că mi-am ales greşit meseria. A trebuit să iasă la rampă un număr sporit de miniştri care să declare că n-au declarat nimic şi că n-au calculat nimic şi că n-au înregistrat, arhivat ori tocat în automatul de resort vreun document care să semene măcar cu cel fluturat de informaţii pe surse întru contrazicerea premierului. Şi când li s-a demontat minciuna, au privit în altă parte încercând să pară că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

În altă parte, adică spre vajnicii apărători ai justiţiei, ale căror tentative de numire le cade ca mană cerească purtătorilor de condei avântaţi în lupta pentru apărarea doamnei legate la ochi, pricină din care nu se poate apăra singură. Şi cum altfel să socoteşti conjunctura în care cap în cap se bat interimatul la justiţie cu deblocarea activităţii parchetelor, MCV-ul purtat la sân de Monica, cea retrasă pe plaiuri europene, că celor mioritice le-a muşcat ţărâna la alegerile PDL-iste, cu pretenţiile Morarului de a rămâne în şaua DNA până va descăleca la Curtea Constituţională şi de a nu îngădui altora, decât celor de el ştiuţi, să-i ia locul!

Ia să fi fost şi tu printre ei să le fi tras o sfeştanie cum scrie la carte unora şi altora ajunşi pe cai mari pe spinarea noastră şi care acum se dau fecioare în noaptea politică! Adică vor să fie cununate, dar să rămână floare de crin în ochii celor de rând, ca mine!

Ajunşi la acest timp al discuţiei noastre, am înţeles că vechiul meu cunoscut nu mă sfădeşte pentru presupusa mea nepricepere în a-mi alege drumul în viaţă, ci aproape că mi se spovedeşte în speranţa răcoririi sufletului său de om ameţit între vorbe! Şi că nu reproşuri avea a-mi face bietul, ci-mi încredinţa, în amarul uşor dispreţuitor al cuvintelor sale, speranţa că ne vom învrednici a nu-l dezamăgi!

Aşa că, dacă am plecat la drum împreună, să-l călcăm fără teamă şi fără semeţie de prisos, cu conştiinţa măsurii faptelor fiecăruia dintre noi, iar de cântărit să nu ne grăbim a ne crede în stare, ci să le cântărească cei care ne-au trimis aici!