Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu şi cu asta încheiem lista primei părţi pe ziua de astăzi.

Domnul Lazăr Lădariu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Se spune adesea că întâmplarea are hăţişurile ei pâcloase, atribuite de interpretările posibile din spatele lor. Ar fi unul dintre motivele întemeiate pentru care de fiecare dată ele trebuie privite dincolo de aparenţe, reconsiderate şi dublate de o viziune integratoare a fenomenelor. Dincolo de aceste aparenţe se situează evidenţele. Trei dintre acestea au constituit substanţa acestei intervenţii.

1. Aflat nu de mult în Ungaria, artisul de renume sculptorul Florin Codre a fost victima forţei oarbe şi neghioabe. O agresiune inutilă pornită dintr-o judecată limitativă s-a abătut asupra capului aureolat de glorie al marelui artist. Motivul? Cu uşurinţă este invocată îndeobşte penibila confuzie. Altul trebuie să fie adevărul. Acesta ar putea fi faptul că Florin Codre este autorul monumentalei statui a craiului munţilor, Avram Iancu, aflată în faţa Catedralei Ortodoxe din Tg.Mureş, profanată de fanatacii separatismului etnic în 1990.

2. Un membru al delegaţiei României la Campionatul Mondial de Box, Viorel Soroceanu, antrenorul echipei "Voinţa" Iaşi a fost arestat de trei poliţişti, fără motiv, în gara budapestană Kerety, bătut, i s-au pus cătuşe ca unui infractor înrăit, dus apoi la secţie şi percheziţionat corporal. A fost invocată lipsa paşaportului. Toate acestea în vreme ce doar un simplu telefon ar fi fost suficient pentru elucidarea situaţiei. Din păcate, bunăvoinţei, omeniei, raţiunii le-au luat locul cinismul nemeşesc şi dispreţul suveran.

3. Petrecându-şi concediul la Tuşnad, braşoveanul F.Dorinel a avut nefericita ocazie să simtă pe propria piele, în enclava etnică, efectele tratamentului bilingv. Pentru că nu a ştiut omul să răspundă ungureşte la o întrebare, în propria lui ţară, România, a fost bătut covor de Lörinczi Tibor, Botar Imre şi Tody Gabor. Ce legătură ar putea exista între dovedita politică de grotă a rotirii reteveiului deasupra capului tulburat? Are. Românul este privit de sus, cuvântul românesc provoacă alergie în Harghita şi Covasna şi în Ungaria deopotrivă.

Nicolae Ioan Bontaş, Şerban Neagu, Ionel Sand au fost omorâţi pentru că au îndrăznit să cânte şi să vorbească în limba strămoşească.

O scontată intimidare a românilor aflaţi fie în propria ţară, fie în Ungaria, cuprinde şi plătirea poliţelor cu pumnii şi cu palmele pentru frustrări şi înfrângeri istorice. Îşi arată roadele de fapt o politică împinsă dincolo de limitele bunului simţ. Şi pentru ce? Pentru că pretindem ca slujbaşii publici să vorbească româneşte, adică în limba oficială a statului. Că noi spunem răspicat că istoria românilor şi geografia patriei nu trebuie predată decât în limba română? Pentru că senatorul George Pruteanu nu face pasul înapoi? Că nu vrem în ruptul capului universitate maghiară la Cluj Napoca? Pentru că nu vom accepta niciodată români marginalizaţi şi preoţi alungaţi prin Harghita, Covasna şi Mureş? Pentru că nu ne lăsăm asimilaţi şi nu mai vrem să ne întoarcem la regiuni autonome maghiare şi la enclave etnice? Că nu suntem de acord cu o putere care, umăr la umăr cu UDMR, dărâmă această Românie? Dar asta-i altă poveste, iar cei care se prefac numai că nu ne cred, nici atunci când au dovezile în faţă, niciodată nu ne vor putea convinge că toate acestea sunt întâmplătoare. Vă mulţumesc.