Parliamentary debates

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Viorel Burlacu este prezent? Nu este prezent.

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu, de la PUNR.

Domnul Lazăr Lădariu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Azi, când în timpul vitreg al unei lumi indiferente, un gureş supărat parcă până şi pentru că mai cântă cucul pe la noi, dorindu-ne fără hartă şi răstigniţi, îşi permitea mai deunăzi să afirme despre România că ar fi "o ţară schizofrenă, paranoică".

Neam răbdător, primul creştinat, născut în Europa sub semnul crucii, românii au ştiut dintotdeauna ceea ce hulitorul nu va pricepe vreodată în ruptul capului. Ţara e pentru ei pâine şi apărare. Niciodată, deci, nu-şi vor negustori Ardealul.

Treceam printr-un sat de pe Niraj, de pe Valea plângerii românilor ardeleni, şi, gândindu-mă la istoria potrivnică a dezromânizării înaintemergătorilor pe aici, am avut senzaţia ciudată a răsturnării cuvintelor Eminescului "Iar noi, locului ne ţinem,/Cum am fost, aşa rămânem".

Lor le alăturăm îngrijorarea firească aici, în umbra vulcanului numit Kosovo, stârnită de premierul ungar Viktor Orban, în a cărui somaţie obraznică adresată Belgradului, încolţit din toate părţile acum, am văzut impertinenţa ameninţării, gândul lui ţintind după autonomia Voivodinei spre Transilvania. Şi-l asigurăm că, dacă pofta lui şi a altora zboară spre plugul infernal dorit de unii să ne taie glia, noi nu vom fi vreodată străinii propriului pământ, că el nu poate fi cadou de circumstanţă, spre a îmbuna pe ocupanţi călări.

Cum spunea şi Titulescu, România nu poate fi întreagă fără Ardeal. Ardealul nu e numai inima României politice. Priviţi harta! Ardealul e inima României geografice.

Să nu ştie, oare, încă, episcopul Tökes Laszlo şi ai lui iredentişi, că în Golgota neamului s-au înscris odată şi dezrobirea Ardealului, dar şi suferinţele numite Ip şi Treznea, Moisei şi Sărmaşu? Că de la porţile munţilor a răsunat până spre cremenea stâncii "Treceţi batalioane române Carpaţii!"? Că, aşezaţi unde suntem, în bătaia tuturor vânturilor, toată viaţa noastră, de aproape 2000 de ani, o spunea şi Iorga, n-a fost altceva decât o trântă cu primejdiile?

O trântă cu primejdiile a fost viaţa românilor ardeleni, cei neveniţi ca alţii, de undeva, ridicaţi şi căliţi în legea străbună, apărându-şi ţara, credinţa şi neamul, cei păţiţi şi după acel august ’40 al diktatului vienez, dar şi pârjoliţi de experienţa Regiunii Autonome Maghiare, de începutul războiului civil din martie ’90, îngrijoraţi de sărbătorirea pe pământ românesc, proslăvită azi de la tribuna Parlamentului României de deputatul UDMR, Garda Dezideriu, a călăilor românilor transilvăneni de la 1848-’49.

Când cei care vor schimba pe placul lor legile şi Constituţia, prin manifestări extremiste şi iredentiste, prin deconsiderarea autorităţii statului român, prin lăcomia lor hulpavă, visează autonomii şi federalizări, românii ardeleni ştiu bine că cetatea cea de cremene va dăinui veşnic, Transilvania e de suflet, cea românească, eternă şi nedespărţită.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să încheiaţi. Aţi depăşit timpul, domnule deputat!

Domnul Lazăr Lădariu:

Şi, pentru că aceste rânduri se vor replica refuzată subsemnatului marţea trecută, la o nesăbuinţă a domnului deputat Kerekes Károly, consider potrivite în final cuvintele marelui bărbat Simion Bărnuţiu: "Fost-am cu hunii şi ne-am făcut huni. Fost-am cu avarii şi nu ne-am făcut avari. Fost-am cu bulgarii şi nu ne-am făcut bulgari. Cu ruşii am fost şi nu ne-am făcut ruşi; cu ungurii, şi nu ne-am făcut unguri; cu saşii şi nu ne-am făcut nemţi. Nu ne-am ungurit, nu ne-am rusit, nu ne-am nemţit, ci ne-am luptat pentru pământul şi neamul nostru, ca să vi le lăsăm vouă dimpreună cu limba noastră, ca şi cerul sub care s-a născut. Nu vă nemţiţi, nu vă unguriţi nici voi. Rămâneţi credincioşi neamului şi limbii noastre".

Vă mulţumesc.