Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Napoleon Pop. Se pregăteşte domnul Aurel Daraban.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Optimismul general în creştere privind invitarea României să se alăture Alianţei Nord Atlantice, printr-o decizie politică favorabilă ţării la Summit-ul de la Praga, este un semn bun al primei părţi al acestui an.

Nu cred că cineva de bună credinţă, cu responsabilitate politic㠖 la putere sau în opoziţie – este capabil să arunce o umbră asupra acestui optimism. Din contră, toţi cei cărora le este dragă opţiunea euro-atlantică vor încerca un comportament echilibrat şi credibil ca şansele României pentru intrarea în NATO să se consolideze.

Pe acest drum însă există multe capcane şi chiar interese de captare a atenţiei în ceea ce priveşte atribuirea succesului la momentul cheie. O înfierbântare pe această temă trebuie evitată din timp şi acest lucru este posibil tocmai datorită faptului că forţele politice şi chiar guvernul au reuşit să nu isterizeze ţara de maniera momentului Madrid 1997.

Obiectivul NATO este privit la rece şi cu responsabilitate, este adevărat, şi într-o conjunctură post 11 septembrie 2001 mai propice.

Totuşi, faţă de această abordare, România trece prin două realităţi incontestabile. Una se referă la economie, unde există probleme majore de sistem şi de politică specifică. Cealaltă realitate este reprezentată de fenomenul apăsător şi agravant al corupţiei, de asemenea legate de sistem şi politică.

Creşterea P.I.B.-ului cu circa 5% atât în 2001 şi cea prezumată pe 2002 rămâne un simplu reper, poate luminos, într-un trend oscilant, dar ea nu atenuează sărăcia, ci anunţă noi valuri de scumpiri. Apropiindu-ne mai sigur decât altădată de NATO constatăm că numărul celor care apelează la ajutorul social şi tarife sociale pentru utilităţi este în creştere, că în general puterea de cumpărare absolută şi relativă scade. Pe de altă parte, resurse adunate cu greu din cea mai mare impozitare înregistrată de România vreodată sunt epuizate ca apa în deşert, creşterea economică nefiind consolidată de o dezvoltare structurată, având la bază proprietatea privată, o clasă mijlocie în expansiune, o competiţie bazată pe calitate şi profesionalism, o piaţă egal permeabilă pentru toţi actorii, măcar din punct de vedere al egalităţii şanselor la oportunităţile apărute.

Cu alte cuvinte, funcţionalitatea pieţei rămâne tributară reformelor duse cu jumătate de măsură, iar criteriul economic al integrării euro-atlantice poate fi din nou estompat, întrucât decizia cu privire la aderarea României la NATO va fi una politică. Deci, pentru reforma economică rămâne încă timp, iar euforia eventualei invitări să devenim membri NATO – aşteptată de mai mult de 2/3 din populaţie – pentru acest sfârşit de an, ar putea chiar să o amâne.

Am temerea că pentru putere, referitor la brutalitatea cu care au fost respinse de către aceasta toate moţiunile simple iniţiate de opoziţie, nu există probleme economice şi că totul este normal. Oare cum pot fi judecate eforturile de totală şi triumfală demolare a oricăror argumente, dar mai ales evidenţe susţinute de opoziţie că lipsa unui trend mult mai susţinut în reforma economică va fi fatală chiar şi firavei creşteri a P.I.B.-ului? Iar fără economie, cu responsabilităţile unui membru NATO în devenire nu aş dori să ne oprim imediat după poarta NATO, ca un candidat epuizat tocmai la începutul noului drum pe care ni-l dorim.

Ajung astfel la cheia acestei declaraţii politice şi anume că sprijinul necondiţionat al PNL pentru opţiunea NATO şi implicit eforturile executivului ca aceasta să se desăvârşească, nu înseamnă omiterea continuă, distantă şi aproape totală, de către putere, a oricărei orientări de mai largă deschidere a accelerării reformelor economice şi care evident au o tentă liberală.

Sprijinul PNL pentru opţiunea NATO este un sprijin structurat care are în vedere toate faţetele acestui demers. Acesta nu se poate rezuma la a striga lozinca "vrem şi vom sprijini intrarea României în NATO" şi atât. Din contră, cel puţin în tot comportamentul nostru parlamentar prin iniţiativele legislative, amendamente, interpelări şi moţiuni am considerat că România trebuie să intre în NATO şi cu un bagaj economic consistent, care să dea o bază solidă tocmai exerciţiului post deciziei politice de intrare în NATO.

Să nu uităm că adevărata cursă pentru un membru de calitate NATO începe exact după trecerea porţii Alianţei, iar progresele în reforma economică ar fi adus suflul de care avem nevoie.

Din acest punct de vedere, cu atât mai mult succesul intrării în Alianţă va trebui atribuit implicării şi sacrificiilor suportate de cetăţenii României, cu sublinierea că toate forţele politice îşi asumă nu numai eforturile bune atât cât s-au făcut în ultimii 10 ani, dar mai ales responsabilităţile pentru limitele structurale şi de timp cu care au fost îndeplinite obligaţiile unei candidaturi vitale pentru securitatea României.

Dumnezeu să ne ajute să vedem desăvârşită această candidatură.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.