Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Emil Rus depune declaraţia. Atunci, domnul Costache Mircea va lua cuvântul şi va urma domnul Traian Dobre. Domnul Cristian Nechifor depune, de asemenea, la secretariat.

Domnul Costache Mircea:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Constat nu numai în ultima vreme, ci în retrospectiva 1990-2003, că democraţia românească se înscrie între inovaţie şi degenerescenţă. Zadarnic ne tot amăgesc unii cu modelele democraţiei occidentale, că la noi nu se prinde. Şi pentru asta nu mulţimea e de vină, ci democraţii noştri de serviciu care la umbra nobilelor idealuri ale modernizării societăţii se chivernisesc din greu, uzând de cele mai ingenioase tertipuri şi combinaţii mafiote.

Responsabilitatea guvernanţilor în faţa cetăţenilor la noi se spune că nu există. Dimpotrivă. Se constată o sfidare perpetuă şi grosolană şi un belferism ciocoiesc ostentativ, de negăsit în alte părţi ale lumii. Sfidarea suficientă a ciocoismului şi dispreţul suveran al guvernanţilor nu se manifestă numai faţă de cei de jos, ci şi faţă de aleşii acestora şi de parlamentari. Putem spune că managementul politic românesc e atât de novator, atât de creativ, încât putem să le atribuim guvernanţilor noştri, fără teama de a greşi, un premiu Nobel sau un alt premiu mult mai valoros pentru inventarea celui mai original tip de democraţie mimată în decorul de operetă al scenei politice româneşti.

Mai clar spus, pe lângă clasicele şi prăfuitele tipuri de republică din lume, republica prezidenţială, republica semiprezidenţială, republica parlamentară, ingenioşii noştri pseudodemocraţi practică uneori, rar, ce-i drept, dar semnificativ, republica monarhică, adică preşedintele republicii şi premierul guvernului republican se pupă festiv cu regele, cu regina, cu fiicele şi nu în ultimul rând cu ginerele, cu prinţul Duda, care cheltuieşte miliarde multe de la gura năimiţilor lăsaţi să moară fără medicamente, fără alimente şi fără căldură, chipurile pentru a se vântura prin lume să ne facă nouă bine, să facă lobby pentru România. În paranteză fie spus, soacră-mea ar face un lobby mai eficient şi mai puţin costisitor, că e o patrioată care a suferit mult în Clujul ocupat.

Dar creativitatea guvernanţilor români nu se opreşte la simpatica republică monarhică, ar fi fost prea puţin pentru fantezia lor debordantă. Dumnealor au descoperit şi brevetat republica guvernamentală, adică acea formă care transformă Parlamentul într-un element decorativ, într-o adunare pe care o convoacă din când în când spre a împlini formalitatea ridicării unor mâini pentru ratificarea unor acorduri internaţionale, pentru trimiterea de trupe pe aiurea, să ne aflăm şi noi în treabă şi pentru regizarea unei pantomime numite cu cinism "activitate legislativă".

În fapt, Guvernul elaborează legile şi tot el şi le votează, majoritatea membrilor Guvernului fiind şi deputaţi şi senatori. Bineînţeles că sunt ajutaţi de clientela lăsată pe băncile puterii, în cârdăşie cu reprezentanţi ai minorităţilor, apolitici dar interesaţi doar de meschinele lor privilegii.

Aşa s-a ruinat România; cu legea pe masă, lege făcută de guvern, votată de guvern şi de aliaţi şi de clientela coruptă.

Aşa au apărut miile de ordonanţe care au pulverizat patrimoniul public, care au decimat economia, instaurând dictatura mafiei de partid şi de stat asupra întregului popor. Aşa s-au vândut fabrici viabile pe nimic, aşa s-au exportat uzinele la fier vechi, aşa au duduit gaterele deşertizând codrii, aşa au fost închise combinatele zootehnice, tot aşa au fost date pe nimic unor indieni sau altor aborigeni combinate siderurgice, altora rafinării, bănci, IAS-uri; aşa au apărut sinistrele ordonanţe de preluare la datoria publică, pe cârca năpăstuiţilor de români, a furturilor imense de la S.N.T.R., RAFO, CRP, Petromidia, Lukoil şi toate celelalte.

Văzând ei că nimeni nu reacţionează, îşi pot permite orice, inventatorii republicii guvernamentale care şi-au subordonat tot ce mişcă, justiţie, presă, programe de preaderare, administraţie centrală şi locală, sistem bancar, vin în fiecare an cu noi şi noi iniţiative aiuritoare antieconomice, antisociale şi antinaţionale.

După ce au cadorisit în 2002, să luăm un singur exemplu, Societatea Naţională "Tutunul românesc" cu 3500 de miliarde, preluate la datoria publică, chipurile pentru a-l încuraja pe sărmanul om de bine, Ioan Nicolae, să menţină locurile de muncă, să aducă prin managementul lui performant importante sume la buget, în anul acesta, exact după ce a primit acest cadou de 3500 de miliarde, a închis mai toate fabricile aparţinând SNTR, lăsând muncitorii muritori de foame.

Acum, auzim de la radio o reclamă asiduă la privatizarea S.N.T.R. Veţi întreba, poate: Dar nu s-a privatizat o dată? N-a fost scutită de milioane de dolari datorii? Cu ce s-au finalizat aceste demersuri legislative, de fapt, guvernamentale?

Tot auzind la radio că se privatizează S.N.T.R., unii ar zice că e o ciorbă reîncălzită, dar de fapt e o mâncare care a mai fost mâncată o dată sau de mai multe ori, iar acum e servită unui alt flămând din economia de paiaţe.

Republica noastră guvernamentală e o invenţie foarte distractivă. Cu ea nu te mai plictiseşti niciodată?! Chiar aşa: de ce or plânge unii ca proştii, de ce s-or arunca ei de pe blocuri, de ce s-or căţăra pe macarale, de ce şi-or da foc în faţa primăriilor? Că originali suntem, conducători lacomi şi cinici avem, premii şi distincţii cu cruce sau fără, dar mai ales fără cruce şi fără frică de Dumnezeu, ne tot acordăm?! Noroc că se apropie anul 2004. La mulţi ani!

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.