Parliamentary debates

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Doamna deputat Cornelia Ardelean. Aveţi microfonul, doamnă deputat.

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la greva din învăţământ.

Fiecare sfârşit de an aduce, spre dezbatere publică, o problemă controversată - aceea a sumelor repartizate din bugetul de stat pentru învăţământ, domeniu devenit în ultimii ani o adevărată "cenuşăreasă" a guvernărilor post-decembriste.

Educaţia şi cercetarea apar ca direcţii prioritare în platformele program ale tuturor partidelor sau coaliţiilor care obţin, din patru în patru ani, puterea. Dar, printr-un mecanism straniu, ajunşi să aibă în mână cuţitul care împarte bugetul, guvernanţii taie o feliuţă atât de subţire pentru educaţie, încât prin ea se poate vedea viitorul sumbru al învăţământului românesc.

Întotdeauna există o explicaţie care nu poate fi contestată. Fie că este vorba de buget de austeritate, de priorităţile stabilite de Uniunea Europeană, de necesităţile continuării procesului de reformă, fie că este vorba de deficitul bugetar, care nu ne permite să alocăm mai mult acestui domeniu.

În urma acestor explicaţii rămâne însă o realitate cutremurătoare: şcoli degradate, în care elevii îngheaţă cu mâna pe abecedare, grupuri sanitare necorespunzătoare, adevărate focare de infecţie, material didactic depăşit atât fizic, cât şi moral etc.

Dar peste toate acestea, cel mai grav fenomen care îşi face simţită prezenţa este lipsa interesului pentru şcoală. În condiţiile unei subfinanţări cronice a învăţământului, nu trebuie să ne mire că la cursuri se face din ce în ce mai puţină carte, că pentru a promova elevii fac în mod constant pregătiri costisitoare şi cu toate acestea rata promovabilităţii la bacalaureat scade de la an la an.

Este nevoie de o atenţie sporită acordată unui domeniu în care se fabrică, practic, România de mâine. Susţin îmbunătăţirea grabnică a condiţiilor în care sunt crescute noile generaţii, găsirea unor resurse pentru finanţarea corespunzătoare a învăţământului. Dar nu cu orice preţ. Anunţând că vor îngheţa anul şcolar, sindicatele din învăţământ au mers prea departe. Procedând astfel, dascălii se îndepărtează de principiile pe care le-au îmbrăţişat, sunt sigură, cu convingere, atunci când şi-au ales profesia. Oricât de nemulţumiţi ar fi, profesorii nu trebuie să uite că menirea lor este aceea de a creşte generaţii, nu de a le ţine pe loc. Soarta elevilor, anii de viaţa tinerilor, nu pot fi subiecte de negociere, nici mijloace de presiune în lupta sindicală. Ca om politic şi ca părinte, simpatizez cu cauza cadrelor didactice, dar trag un semnal de alarmă cu privire la derapajele inacceptabile pe care le poate lua protestul acestora. Când este vorba despre soarta unor tineri, a unor generaţii de copii, scopul nu scuză mijloacele.

Ştiu că încep negocierile între sindicate şi guvern. Le propun şi unora, şi altora, să fie raţionali şi cerebrali. Să lase la o parte orgoliile şi patima şi să găsească o cale a dialogului şi a înţelegerii, în aşa fel încât să rezolve cât mai grabnic acest conflict care nu face bine nimănui. Şi, cel mai important lucru, nici unii, nici alţii să nu uite că în discuţiile lor trebuie să ţină mai cu seamă cont de soarta tinerilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc, doamna deputat.