Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Eduard Hellvig. Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc mult, doamnă preşedintă.

Declaraţia mea politică se referă la: "Cetăţeanul român, spectator sau jucător în procesul de integrare europeană a României?"

La 26 septembrie 2006, Comisia Europeană a făcut publică poziţia sa cu privire la aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Conform Raportului Rehn, cele două ţări sunt pregătite să îndeplinească criteriile politice, economice, precum şi cele din acquis-ul comunitar, până la 1 ianuarie 2007. Astfel, în acest moment putem afirma că România şi-a atins şi cel de al doilea obiectiv strategic din perioada postcomunistă: integrarea ţării noastre în marea familie europeană.

1 ianuarie 2007 va avea, însă, o dublă semnificaţie pentru România: pe de o parte, această dată va marca finalizarea unei etape - cea a proiectului politic românesc de pre-aderare; pe de altă parte, va însemna demararea uneia noi - cea a proiectului politic post-aderare. Un proiect complex, care se pare că va necesita un efort mai mare decât cel încheiat. Şi aceasta fiindcă, în perioada următoare, România va fi supusă unei atente monitorizări a aplicării reformelor în zonele considerate problematice - şi anume, reforma din domeniul justiţiei, combaterea corupţiei şi a crimei organizate sau managementul fondurilor destinate agriculturii. Şi aceasta, în condiţiile existenţei unui calendare strâns, care prevede ca în luna octombrie 2006 - Parlamentul European să voteze propriile recomandări referitoare la aderarea ţării noastre; în luna decembrie 2006 - Consiliul European să aprobe data integrării; în luna martie 2007 - România să atingă termenul limită pentru prezentarea progreselor făcute în zonele problematice; iar în luna iunie 2007 - Comisia Europeană urmând să elaboreze un nou raport, care va decide dacă clauzele de salvgardare vor fi aplicate sau nu.

În consecinţă, momentul integrării, prin efectele pe care le va genera ca urmare a accentului pus pe necesitatea realizării reformelor, şi anume, amânarea beneficiilor pentru populaţie, va avea un impact mai mare sau mai mic asupra percepţiei actuale a cetăţeanului român asupra Uniunii Europene. Va deveni cetăţeanul român eurosceptic? Există premisele instaurării acestei atitudini? Cine şi cum ar putea contrabalansa o asemenea perspectivă?

Potrivit sondajelor de opinie, în acest moment se remarcă prezenţa câtorva elemente, care, cumulate cu nesatisfacerea aşteptărilor populaţiei imediat după momentul integrării, ar putea determina creşterea euroscepticismului. Se înregistrează scăderea nivelului de încredere a românilor în Uniunea Europeană. Cetăţenii români posedă un nivel mediu de cunoştinţe despre Uniunea Europeană, însă, există un sentiment de nevoie acută de a primi observaţii despre Uniunea Europeană, în special cu privire la drepturile pe care le presupune calitatea de cetăţean european, politica forţei de muncă sau modul de funcţionare a instituţiilor europene. Şi, totodată, imaginea românilor despre obiectivele pe care ar trebui să le aibă Uniunea Europeană sunt un reflex al agendei sociale româneşti, şi anume, combaterea sărăciei şi a şomajului.

Toate aceste argumente consider că reprezintă un semnal de alarmă, care ar trebui să ne responsabilizeze în primul rând pe noi, oamenii politici. Este imperativ să dezvoltăm un proces real de comunicare cu cetăţenii, cu privire la noul statut, la noul rol pe care România îl va juca în cadrul construcţiei europene, începând cu anul 2007.

Cetăţeanul român trebuie să fie corect informat cu privire la ce înseamnă Uniunea Europeană, el trebuie să-şi cunoască drepturile şi obligaţiile în calitate de cetăţean european. Cetăţeanul român trebuie să fie ascultat, pentru ca să i se cunoască aşteptările cu privire la construcţia europeană. Şi, nu în ultimul rând, cetăţeanul român trebuie să-şi exercite drepturile politice, să se implice pentru a influenţa stabilirea agendei politice a Uniunii Europene.

Am convingerea că doar în calitate de "jucători" informaţi cetăţenii români pot contribui la asigurarea legitimităţii de care are nevoie construcţia europeană. Doar participând activ la procesul luării deciziilor, cetăţenii români îşi pot aduce aportul la conceperea şi punerea în practică a rolului României în Uniunea Europeană şi al Uniunii Europene în România.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.