Parliamentary debates

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Discurs european"

Acum doi ani de zile credeam că dacă România va intra în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, vom începe, în sfârşit, să culegem roadele a ceea ce însemnat Revoluţia din decembrie 1989. După 50 de ani de dictatură crâncenă şi 17 ani de tranziţie dureroasă, România s-ar fi întors acasă, în Europa, cu sufletul, căci fizic nu a părăsit-o niciodată.

Speram pe-atunci că vom putea respira cu toţii alt aer, că vom putea să ne ocupăm fiecare dintre noi de crearea unui viitor pentru noi înşine şi implicit pentru această ţară. Aveam toate premisele să o facem: am fi fost parte a clubului select al ţărilor cu democraţie avansată, cu o economie de piaţă consolidată, o ţară liberă în care merită să trăieşti. Mi-aş fi dorit că după aderarea României la Uniunea Europeană să lucrăm cu toţii la integrarea ei, sub toate aspectele, în ceea ce, cu mare pompă numim, familie europeană. Nici în cele mai negre coşmaruri nu aş fi bănuit pe-atunci că momentul 1 ianuarie 2007 va fi pentru unii semnalul că au voie să scoată din cripte stafiile trecutului.

Nu mi-aş fi dorit să vorbesc astăzi nici despre referendum, nici despre Traian Băsescu, nici despre alte subiecte goale de sens ce nu aduc nimic constructiv nici măcar la nivel de dezbatere pe scena publică românească. Mi-ar fi plăcut să amintesc doar despre ce au făcut până acum Guvernul României şi Partidul Naţional Liberal. Să vă vorbesc despre tot ceea ce avem de făcut de-aici înainte, pentru a recupera decalajele care ne separă de statele din Uniunea Europeană. Din păcate, de câteva luni, suntem obligaţi să asistăm la un circ care n-are nici o legătură cu aşteptările românilor.

Europa există şi în timp, nu doar în spaţiu. Europa veacurilor 14-15 era condusă de despoţi (luminaţi sau nu) care trăiau sub motto-ul lui Ludovic al XIV-lea: ,,Statul sunt eu!". Fără parlamente, fără guverne, fără instituţii ale statului de drept, Europa a fost măcinată de războaie şi de conflicte interminabile. Şi acest lucru a durat până aproape de sfârşitul secolului 20. Democraţia europeană a fost ameninţată şi de oameni care promovau idei de genul ,,Il Duce ha sempre raggione!" (Ducele are întotdeauna dreptate) ca Benito Mussolini şi ,,Ein land, ein volk, ein Fuhrer" (O ţară, un popor, un Comandant) ca Adolf Hitler. Sau, ca să amintesc de ceea ce am trăit cu toţii, de doctrina comunistă, folosită ca armă de opresiune a oamenilor, de îngrădire a libertăţilor fundamentale, în numele unor utopii, impusă de dictatori ca Stalin, Hruşciov, Mao Zedong sau Nicolae Ceauşescu.

România a plecat de foarte mult timp din acea Europă. România şi-a legat destinul de Europa comunitară, de valorile libertăţilor individuale, de valorile economiei de piaţa, bazată pe principii concurenţiale. România şi-a legat destinul de Europa statelor fără frontiere. Din păcate, există unii care, pentru scopul meschin de a mai obţine un mandat, sunt în stare să întoarcă România de unde a plecat. Sunt unii care vor să transforme Parlamentul (aşa cum e el - cu multe defecte şi neajunsuri) din nou în Marea Adunare Naţională, în care toată lumea să voteze cum vrea Comandantul.

Sunt unii care speculează cu sânge rece încrederea scăzută a românilor în instituţia supremă a oricărei ţări, instigând la ,,aruncarea peste balustrada Parlamentului a celor 322 care au votat suspendarea", spunând despre, repet, instituţia supremă a statului că e ,, o şandrama, intrată în moarte clinică". Sunt unii cărora nu le pasă de cum este privită din afara ţării o astfel de retorică, despre cât de dăunătoare este ea României, sau despre cât de nocivă este la nivelul dezbaterii publice. Sunt unii care vor să existe din nou un singur partid, condus de un Tătuc. Sunt unii care vor să ne întoarcă în bezna dictaturii.

Este adevărat că există nu numai o Europă civilizată, modernă, democratică, unde libertăţile fundamentale sunt respectate cu sfinţenie, o Europă prosperă, unde cetăţenii se simt împliniţi şi în siguranţă. Există şi o Europă a ghetourilor, a suburbiilor, unde oamenii trăiesc în sărăcie, mizerie, nesiguranţă, în care violenţa erupe în permanenţă. Pe la noi, există o Europă de mahala, cu iz de Stambul, în care tupeul, nesimţirea, minciuna, făţărnicia, neseriozitatea sunt valori supreme.

Aceeaşi oameni, avizi de putere, exploatează cu mult cinism non-valorile acestei lumi, încercând să le impună întregii societăţi. Aceşti oameni vor să ne impună drept slogan zicerea ,, Au crezut că ei sunt stăpânii, iar acum au făcut greşeala enormă să le creeze românilor şansa de a le arăta cine este adevăratul stăpân al României!". Mentalitatea lor este refrenul de manea: ,, Cine e jupânul?, cine e stăpânul? Cine este şmecherul numărul 1?!"

Am vorbit până acum, mereu la plural. Se impune o precizare: unul singur se vrea dictator într-o Românie a trecutului. Restul sunt corul lui de aplaudaci de profesie, care bat din palme frenetic pentru a-şi primi nemeritatele recompense. Personajul se cheamă Traian Băsescu şi are ca unic scop aservirea tuturor instituţiilor statului în vederea obiectivului măreţ de a primi al doilea mandat.

Pentru atingerea acestui scop, este capabil să încalce orice reguli, să calce în picioare pe oricine i se opune, să mintă, să atace fără argumente, să fie un huligan politic. Cred că nu e nevoie să menţionez că un astfel de comportament nu este acceptat în Uniunea Europeană, dar nu este acceptabil la nivelul bunului-simţ comun. Comportamentului european promovat de PNL, Traian Băsescu i-a opus hăhăiala greţoasă combinată cu declaraţii fasciste copiate după Mussolini: ,,Eu am întotdeauna dreptate!". Promovării libertăţilor individuale şi a drepturilor cetăţeneşti de către Partidul Naţional Liberal, Traian Băsescu i-a opus invocarea continuă a conceptului manipulant-abstract de Popor. Vreau să cred că cetăţenii şi nu poporul vor vota în consecinţă.

Eu sunt unul dintre cei 322. Nu mi-a fost teamă de votul meu, nu m-a obligat nimeni să votez aşa cum am votat, nu sunt corupt, nu am dosar penal, nu fac legi pentru infractori, nu dau rezoluţii pentru nimeni. Traian Băsescu are 3 dosare penale, a favorizat grupuri de interese neligitime, a dat rezoluţii şi directive pentru protejaţii săi, a făcut tot ce vrea să pună Parlamentului şi Guvernului în cârcă. Am votat o dată la suspendare ca deputat, voi mai vota o dată în calitate de cetăţean şi vreau să cred că pe 19 mai vom putea alege un viitor european pentru România. Dacă nu vom face acest lucru, nu vom mai putea învinui pe nimeni pentru ceea ce trăim în fiecare zi.