Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"Necesitatea politicilor de prevenire"

Adesea se discută despre costurile mari pentru tratamentele bolnavilor infectaţi cu HIV, cei de tuberculoză, sau cât de mult ne costă tratarea toxicomanilor, dar rareori auzim vorbindu-se despre politicile de prevenire a acestor boli. Nu e de mirare că potrivit AFP, într-un clasament cuprinzând 29 de ţări - state din Uniunea Europeană, Norvegia şi Elveţia -, vizând respectarea normelor preventive, a accesului la îngrijirile medicale şi a drepturilor pacienţilor, România ocupă ultimul loc. Dacă la această ştire o adăugăm şi pe cea conform căreia unităţile sanitare din România au raportat, pe anul 2008, apariţia a peste 9600 de infecţii nosocomiale, atunci peisajul este complet.

Dar, nu intenţionez să discutam astăzi, doamnelor şi domnilor, despre ceea ce nu se face, ci despre ceea ce putem face pentru a schimba această situaţie, pentru ca românii să îşi recapete încrederea într-un sistem sanitar, care în prezent este în pragul colapsului, dar care, de cele mai multe ori, a avut şi rezultate excepţionale. Intervenţiile chirurgicale în premieră, situaţii limită cărora medicii români le-au făcut faţă cu brio sunt doar nişte exemple care demonstrează că sistemul sanitar românesc poate fi resuscitat, şi încă cu rezultate excepţionale.

Ceea ce încă nu ne face cinste este lipsa politicilor preventive. Aşa cum am afirmat anterior, este mult mai ieftin să previi decât să tratezi. Sunt multe probleme medicale care intră aici în discuţie, dar de această dată aş vrea sa menţionez doar prevenirea consumului de droguri. Moartea albă nu ţine cont de vârstă, de statutul social, sau de confesiunea religioasă din care facem parte. Prinde în mrejele sale deopotrivă şi săraci şi bogaţi, tineri si adulţi şi femei şi bărbaţi.

O statistică oficială privind numărul dependenţilor de droguri nu a mai fost făcută din 2004, când şeful Agenţiei Naţionale Antidrog a dat publicităţii un număr de 35.000 de consumatori. De atunci, singurii care poate au mai avut curajul să mai contabilizeze numărul consumatorilor de droguri sunt doar agenţiile neguvernamentale din domeniu, care oferă asistenţă dependenţilor de stupefiante şi care au numărat 17.000 de consumatori de heroină injectabilă doar în Capitală. Banii necesari pentru tratarea dependenţilor de droguri implică fonduri pentru tratament, pentru susţinerea centrelor de dezintoxicare, pentru prevenirea răspândirii infecţiilor cu HIV şi hepatita C, pentru formarea de specialişti în vederea conceperii şi implementării de programe care să vizeze reintegrarea socială a dependenţilor, susţinerea psihologică a familiilor acestora.

Din nefericire, stimaţi colegi, acţiunile de tip preventiv nu sunt corelate şi bine structurate de aşa manieră încât să ajungă unde trebuie. Ar trebui ca de la vârste foarte fragede să li se explice copiilor că a consuma un drogse traduce prinnişte modificări mari la nivelul organelor interne şiprinposibilitatea de a contacta boli care vor afecta sistemul nervos central, iar când sistemul nervos central - care dirijează toate organele - cedează, poţi ajunge cu uşurinţă dependent. Ideal ar fi ca în toate şcolile din ţară să existe persoane care să se ocupe şi de copiii care tind să alunece spre dependenţa de droguri. Cea mai bună modificare comportamentală s-a observat în locurile în care foşti dependenţi de droguri vin să povestească cum a fost viaţa lor până atunci şi ce au făcut să se lase de droguri, cât a fost de greu şi ce fac în prezent. Dacă dorim să reducem numărul dependenţilor de droguri trebuie să folosim toate pârghiile: de informare prin diverse modalităţi (panouri, conferinţe, expuneri, filme); focus-grupuri etc.

Potrivit Observatorului European pentru Droguri şi Toxicomanie şcoala este considerată locul propice unde prevenirea poate fi eficientă la cote maxime. precizând că intervenţia timpurie asupra copiilor cu tulburări comportamentale necesită o cooperare strânsă între serviciile medicale, sociale şi pentru tineret. Experienţa altor ţări a demonstrat eficacitatea cooperării dintre cele 3 direcţii. Conceptul german de "tratament multi-modul" care oferă o combinaţie de consiliere pentru părinţi şi îngrijitori, sprijin concomitent medical, psihoterapeutic şi psihosocial, precum şi sprijin educaţional în grădiniţe şi şcoli, abordarea irlandeză de educaţie specifică şi consiliere psihologică şi cea a Ţărilor de Jos unde s-a pus accent pe tratarea comportamentelor perturbatoare ale tinerilor în copilăria mijlocie sunt doar câteva dintre exemplele de succes privind importanţa prevenirii încă de pe băncile şcolii.

Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie a analizat problema drogurilor în Europa şi a elaborat un răspuns care evidenţiază tendinţe, evoluţii şi aspecte calitative. Potrivit raportului, prevenirea consumului de droguri poate fi împărţită în diferite niveluri sau strategii, de la prevenirea de proximitate la prevenirea indicată. În ceea ce priveşte prevenirea universală a consumului de droguri în şcoli, obiectivele sale au suferit, o dată cu trecerea anilor, modificări. Astăzi se pune accent pe integrarea socială şi pe crearea unui mediu protector în şcoli. S-a evidenţiat necesitatea evenimentelor pentru părinţi şi strategiile exclusiv de informare (zile de informare, vizite ale experţilor sau ale agenţilor de poliţie în şcoli). Prevenirea în cadrul familiei este o altă abordare de prevenire larg utilizată. Un număr de 11 ţări au raportat o desfăşurare completă sau cuprinzătoare a reuniunilor şi serilor familiale. Similar cu prevenirea în şcoli, prevenirea în cadrul familiei pare să se concentreze, în principal, pe informare. Deşi a fost raportată doar în 7 ţări, instruirea şi formarea intensivă pentru familii s-a dovedit a fi în mod consecvent eficace.

Exceptând prevenirea universală, care poate avea efecte mai mult sau mai puţin vizibile, un rol important în procesul de prevenire îl are prevenirea selectivă. Accentul pus pe anumite grupuri, îndeosebi cele vulnerabile, sau analiza unor factori demografici şi sociali precum rata şomajului, absenteismul şcolar, familii dezrădăcinate constituie direcţii clare privind expunerea la riscul consumului de droguri. Într-un sondaj efectuat În Ţara Galilor s-a arătat că doar 1% din tinerii nonvulnerabili consumă droguri, pe când adevăraţii consumatori de droguri sunt în proporţie de 24% chiulangiii, 33% sunt cei care nu au o locuinţă şi 39% sunt cei care au mai fost arestaţi în trecut. Aşadar, politicile de prevenire, în marea lor majoritate, ar trebui îndreptate către grupurile vulnerabile de tineri, întrucât aceştia sunt mai degrabă expuşi fie la recidivă, fie la alunecarea către consumul de stupefiante. Şi nu ne referim aici doar la drogurile puternice, ci şi la substanţele psihoactive.

În concluzie, prevenirea ar trebui să aibă în centrul atenţiei tinerii, indiferent dacă fac parte din categorii vulnerabile sau nu, deoarece aflaţi într-un mediu organizat, cel al instituţiei de învăţământ, aceştia pot beneficia de supraveghere, ajutor şi consiliere iar urmărirea comportamentului elevilor este primul pas în ceea ce înseamnă prevenţia, fie că vorbim de consumul de droguri, tutun sau alcool. Aceleaşi studii au demonstrat că politicile de prevenire a consumului de alcool şi tutun pot avea efect şi asupra consumului de droguri, accentul punându-se în ambele cazuri pe conştientizarea efectelor negative pe care le au drogurile şi alcoolul asupra lor ca indivizi, asupra familiilor şi societăţii. Un asemenea proiect, cu rezultate pozitive, este implementat în Ţara Galilor în 93% dintre şcolile generale şi licee.

Conform studiilor, România nu este o ţară în care consumul de droguri este la o scară alarmantă, însă nu trebuie să aşteptăm să se ajungă aici. Conceperea şi implementarea unor politici de prevenire vor ajuta la ţinerea sub control a flagelului.