Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Câteva soluţii pentru 2010: capitalizarea băncilor, scăderea dobânzilor, o nouă lege care să reglementeze activitatea bancară din România"

Anul 2009 este aproape de a se încheia. Mai sunt însă mai bine de 3 luni până la încheierea anului fiscal. Pe datele pe care le avem până acum, observăm că niciuna dintre marile bănci din România nu s-a aflat pe minus în 2009. Pe de altă parte, observăm că economia SUA a început să-şi revină, dar falimentele diverselor instituţii bancare nu s-au oprit. Pe întreg parcursul crizei economice, 140 de bănci şi-au închis porţile.

De unde această diferenţă între cele petrecute în SUA şi România? Pe de o parte, din cauza reglementărilor BNR privind depozitele minime obligatorii. Pe de altă parte, din practicile bancare din România, care le dau băncilor puteri sporite în raport cu clientul când vine vorba de ducerea la îndeplinire a obligaţiilor contractuale. În sfârşit, şi datorită Ministerului Finanţelor, care a contractat numeroase credite, deci, bancherii nu au trebuit să stea cu banii sub saltea, şi au putut să facă profit pe spatele statului român.

Din păcate, principalul proiect anticriză nu s-a putut materializa. Ne referim aici la deblocarea creditării. Nu impozitul forfetar a dus la încetarea activităţii celor peste 100.000 de firme, ci incapacitatea de a lua credite. Pentru că nu erau bani şi pentru că unele din condiţiile impuse de bănci erau prea greu de îndeplinit.

Ce putem face, concret? Să purcedem la capitalizarea CEC şi a Eximbank, singurele bănci importante la care statul mai este acţionar majoritar. Nu trebuie să facem însă asta la un nivel scăzut, ci la unul crescut, suficient de mare încât să oblige celelalte bănci să acţioneze în consecinţă. Pe lângă capitalizare trebuie, deci, forţată micşorarea dobânzilor practicate de bănci. Chiar dacă Euribor-ul se află la un nivel istoric minimal, dobânzile nu au scăzut considerabil. Mai mult, aş observa că băncile din România nu scad dobânzile pentru clienţii cărora li s-au mărit discreţionar ratele la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009.

Consider, deci, că numai competiţia de pe piaţa bancară românească poate duce la scăderea dobânzilor. În aceste condiţii, ar fi normal ca BCR şi Eximbank să se implice în toate programele importante de creditare, cu dobânzi mai mici decât celelalte instituţii bancare. Asta cel puţin până la constituirea unui cadru legislativ concret privind fluctuaţia dobânzilor. De altfel, chiar Gordon Brown şi Nicolas Sarkozy observau acest defect în felul în care este construit sistemul bancar european şi cereau reglementări suplimentare, în urmă cu mai puţin de două săptămâni.

În mod normal, micşorarea nivelului rezervelor minime obligatorii ajută la relaxarea creditării. BNR a scăzut de 3 ori acest nivel în ultimul an, ajungându-se de la 40% la 25%. Efectele în creditarea directă nu s-au făcut simţite. Este normal, în aceste condiţii, să oprim aici nivelul rezervelor minime obligatorii.

Pentru cei care se gândesc la problema deficitului bugetar, trebuie făcute trei observaţii. Prima: este adevărat că majoritatea banilor rezultaţi au fost împrumutaţi de Ministerul Finanţelor Publice pentru acoperirea deficitului bugetar, dar anul se încheie acum, deci, nu mai este nevoie de continuarea acestor practici. A doua: pentru anul viitor, am stabilit un nivel al deficitului bugetar destul de înalt, astfel încât să ne putem încadra fără probleme. A treia: s-a stabilit deja cu FMI ca o parte din banii împrumutaţi să meargă direct la Ministerul Finanţelor, nu la BNR. Aşa se face că, în mod normal, România nu va mai avea nevoie să se împrumute de bani de la bănci.

În final, sintetizez cele spuse în analiza de mai sus. Trebuie să capitalizăm băncile româneşti cu sume mari, care să repornească mecanismul creditării. Mă gândesc la 2-3 miliarde de euro. Dobânzile la care se realizează aceste împrumuturi trebuie să fie scăzute, pentru ca băncile cu capital străin să fie forţate şi ele să scadă dobânzile percepute. În final, trebuie conceput un cadru legislativ concret privind drepturile băncilor de a acţiona asupra dobânzii - ar trebui eliminat cumva termenul de dobândă variabilă, dacă acesta nu este folosit în relaţie cu Euribor sau Robor.