Parliamentary debates

Domnul Mircea Duşa:

Domnul deputat Mircea Irimescu, deputat independent.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţie politică: "Filme şi realităţi"

Stimaţi colegi,

Ni se întâmplă destul de des să asistăm la scene penibile, uneori greu de suportat. Pe stradă, în alte locuri publice, câteodată unde te aştepţi mai puţin, riscăm contactul cu mizeria, mitocănia şi nesimţirea. împrejurări în care surprindem sărăcie, feţe necăjite de oameni apăsaţi de griji, nevoi şi boli sunt tot mai răspândite. Şi, peste aceste experienţe trăite nemijlocit, vine presa cu evenimentele cotidiene pe care le trăim indirect. înşelăciuni, violenţe, nedreptăţi sociale, măgării politice, agresivităţi, bigotisme, contrafaceri şi imposturi ne întră în minţi şi deformează sufletele celor sensibili şi fără apărare. Din păcate, este imaginea veridică în care trăim. Din ce în ce mai rare sunt oazele vieţii publice care găzduiesc normalitatea, frumosul, liniştea, fraternitatea.

Această realitate neconvenabilă trebuie asumată şi înfruntată. Nu ajută la nimic eludarea evidenţelor şi ascunsul gunoiului sub preş. A ne vedea aşa cum suntem este un act de sănătate publică şi, slavă Domnului, are cine ne pune oglinda în faţă. Analize, filme, reportaje, romane, studii sociologice se întrec în a ne prezenta tuşele unei vieţi româneşti de început de mileniu care nu ne face întotdeauna cinste. Există şi destule exagerări în aceste producţii, unele sunt chiar mincinoase, însă nu se poate pune la îndoială utilitatea lor pentru menţinerea şi reglarea democraţiei.

Prezentarea nudă a României de astăzi provoacă disconfort şi nelinişti la numeroşi români. Mulţi simt lipsa "realizărilor", faptelor frumoase şi generoase, a căror prezentare corespunzătoare le-ar da o amăgitoare siguranţă. Ei acuză media de căutare cu orice preţ a senzaţionalului şi de promovare a unui naturalism exagerat.

Dar iată că, de mai bine de un deceniu, dorinţa unora de a vedea doar "pozitivul" pare a fi pe cale de împlinire. Posturi de televiziune din ţară difuzează, de-a valma, cum le pică, filme artistice ale "epocii de aur". Filme istorice, ecranizări ale unor opere literare sau grosolane producţii ale propagandei comuniste. Despre nocivitatea celor din urmă trebuie discutat. Probabil că prezentarea lor nu este făcută numai din interese ideologice, cele economice, (de exemplu, costurile reduse pentru obţinerea dreptului de difuzare) pot cântări greu în decizia de a le aduce pe micile ecrane. Însă, indiferent de motive, aceste filme realizate în scopul susţinerii dictaturii comuniste ne inundă casele cu indiscutabile efecte de poluare psihică.

Să presupunem că un tânăr adult al zilelor noastre, dintre mulţi aflaţi în această situaţie, şi-a trăit primul sfert de secol din viaţă inadaptat la realitatea de care vorbeam la început. El îşi doreşte să trăiască într-o lume cu criterii morale de promovare a valorilor, cu justiţie eficientă, în dreptate socială, dar are parte doar de o angoasă care nu se mai sfârşeşte. Nu are o experienţă personală legată de sistemul politic căzut în 1989 şi urmăreşte săptămânal producţiile cinematografice ale propagandei comuniste. Lipsit de informaţii adecvate şi de spirit critic, în condiţii de criză economică, el poate fi păcălit foarte uşor de atmosfera acelor producţii cinematografice în care, mincinos meşteşugit, binele învinge răul, dreptatea biruieşte totdeauna şi solidaritatea socială - după care legitim tânjeşte - răsare la tot pasul. Pentru un astfel de om urmarea este logică: sistemul politic şi social salvator este dictatura, pe nedrept ponegrită de "democraţi".

Nocivitatea proliferării unor astfel de cazuri este evidentă. Nu punem sub nicio formă problema unei cenzurări a informaţiilor oferite cetăţenilor ţării, deşi pentru produsele de propagandă fascistă şi rasistă sau instituit necesare restricţionări. Dar este necesar să insistăm ca informaţiile să fie difuzate întregi şi nu trunchiate. Pentru a fi complete, informaţiile care vin din filmele produse de propaganda comunistă trebuie însoţite de o discretă menţiune care să conţină o punere în temă pentru spectator că are de-a face cu un produs al "muncii ideologice" a totalitarismului de tip sovietic. Cum se întâmplă în alte ţări care au trăit experienţele dramatice ale unor dictaturi atroce. Aşa ar fi simplu, corect şi ne-am feri să prefacem o parte din relele în care oricum trăim în şi mai rele.

Dacă şi când se va lua şi la noi o astfel de măsură, este important de ştiut!

Vă mulţumesc.