Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Marian Neacşu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Aveţi cuvântul.

Domnul Marian Neacşu:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Opoziţia este trează, şi nu numai că-şi face datoria, domnule preşedinte, pentru că în ultima vreme s-au spus atât de multe lucruri de la microfonul ăsta, am ţinut să nu vă lăsăm singuri în dimineaţa asta.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Reducerea pensiilor şi salariilor bugetare - soluţia disperată a unui guvern incompetent".

M-am întrebat deseori cu ce se ocupă de fapt Guvernul actual, pentru că ideile şi soluţiile cu care vine pentru contracararea crizei economice sunt puţine şi proaste. De fapt, dacă examinăm modul amator în care a fost administrate afacerile publice şi de stat, ajungem inevitabil la concluzia că statul ar fi funcţionat tot aşa, şi cu echipa domnului Boc, şi fără ea, dintr-o inerţie administrativă. Este evident pentru toţi oamenii avizaţi că soluţia prezentată de cabinetul Boc, de a reduce toate pensiile şi toate salariile de stat, este atât de simplistă, că nu îi trebuiau domnului Emil Boc doctorate, ci nu mai mult de 8 clase de şcoală ca să emită o astfel de teorie la mintea cocoşului.

În primul rând, se ştie că soluţie este una temporară, paliativă. Ea este temporară, pentru că nu face decât să amâne cu câteva luni de zile falimentul bugetului de stat. Toţi economiştii avertizează că tăierea pensiilor şi salariilor de stat nu va fi de ajuns la reducerea deficitului bugetar, întrucât ea contribuie cu unul sau maxim două procente.

În al doilea rând, tăierea domnului Boc nu este suficientă pentru a reduce deficitul bugetar, pentru că ea vine prea târziu. Măsurile de combatere a crizei trebuiau adoptate treptat, începând cu anul 2009, în condiţiile în care criza economică se anunţa începând cu toamna anului 2008.

Este bine să ne amintim cum mediul de afaceri trăgea de mânecă Guvernul, arătând că este imposibil din punct de vedere economic ca salariul mediu de la stat să depăşească salariul mediu din sectorul privat, iar numărul angajaţilor din sectorul public să fie mai mare decât al celor din privat; că este incorect ca să se desfiinţeze sute de mii de firme mici în anul 2009; că este nerealist ca firmele private să concedieze oameni în anul 2009, iar în sectorul bugetar să nu se mişte nimic. Este bine să ne amintim cum se jura Traian Băsescu că nu este criză, fiindcă România este deasupra oricăror influenţe negative financiar-economice şi cum ameninţa în stilul caracteristic pe analiştii economici "care nu îşi ţineau gura" într-un an electoral.

Şi, întrucât anul 2009 era an electoral, iar tătucul Băsescu trebuia musai să câştige un nou mandat, toate avertismentele şi toate prognozele au fost băgate sub preş de Guvernul Boc. Acelaşi Guvern Boc care primise vot de neîncredere în Parlamentul ţării şi care a fost reînvestit, ca dovadă de încredere, de către Preşedintele Traian Băsescu.

Iată cum, pentru interesul economic al unui grup restrâns de oameni, o ţară întreagă se află în pragul colapsului economic şi financiar. Am convingerea că pentru acest grup de interese lucrează acum Guvernul Boc, astfel încât să satisfacă, prin fonduri publice, obligaţiile materiale ale acestora, rezultate din campania electorală în favoarea lui Traian Băsescu. Cum altfel poate fi explicată avalanşa de investiţii arvunite de firmele PDL, pentru construirea de bazine de înot şi săli de sport în diverse cătune izolate şi depopulate din ţara noastră, unde nici tineri nu mai există, şi nici asfalt nu s-a mai văzut? Cum altfel să interpretăm, decât că se aruncă cu banii publici spre clientela politică a PDL, faptul că se construiesc patinoare cu preţuri de 3-4 ori mai mari decât în străinătate?

Un guvern serios ar fi procedat cu totul altfel şi ar fi recunoscut că este nevoie de măsuri grele chiar dacă era an electoral. Un guvern competent de stânga ar elimina cota unică şi ar introduce impozitarea progresivă. Un guvern responsabil ar reduce cheltuielile de administrare ale statului şi ar introduce măsuri administrative de excepţie pentru a reduce contrabanda şi evaziunea fiscală. Un Guvern onest ar elimina sistemul clientelar de atribuire a contractelor de achiziţii publice, astfel încât să nu se mai cheltuiască pe furiş fondurile publice, ci să existe competiţie corectă.

Un guvern social-democrat ar lua în calcul intervenţia statului pentru creşterea nivelului de ocupare din sectorul privat şi pentru ca patronii de întreprinderi să nu câştige chiar şi în condiţiile actuale, prin disponibilizări nejustificate şi exploatarea angajaţilor rămaşi câte 10 ore pe zi, fără sărbători legale şi fără concedii medicale.

Eu consider că este nevoie de chibzuinţă atunci când se gândesc măsurile de austeritate, astfel încât greutăţile să nu le deconteze tot cei slabi şi tot cei săraci care muncesc. Şi mai cred că trebuie ca statul să treacă de urgenţă la transparentizarea achiziţiilor publice, să se publice contractele din fonduri publice, astfel încât să se elimine posibilitatea risipirii banilor publici.

Într-un cuvânt, ne trebuie alt Guvern care să îndeplinească toate aceste grele cerinţe.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.