Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"Asumarea răspunderii, asumarea curajului"

Despre politică s-au spus şi s-au scris multe. În fapt, politica este asociată cu diverse concepte şi categorii sociale, dintre cele mai colorate şi inventive. Politica constituie o îmbinare între profesionalism şi amatorism, un spectacol comic şi grotesc, de seriozitate şi de circ ieftin, de substanţă şi demagogie. Însă, niciodată politica nu a fost asociată cu morala.

Nu voi încerca să fac o pledoarie despre politică şi politic, despre morală şi politică sau despre putere şi opoziţie, ci mă voi opri asupra importanţei unui sistem politic capabil de a elabora şi de a aplica deciziile luate în mod colectiv, ceea ce înseamnă că funcţionalitatea şi supravieţuirea unui sistem politic - indiferent de arhitectonica instituţională internă - este condiţionată de exercitarea unor funcţii concrete. Una dintre aceste funcţii este autoritatea şi legitimitatea, respectiv capacitatea puterii politice de a-şi impune voinţa sa în societate printr-o diversitate de mijloace în vederea asigurării stabilităţii şi funcţionalităţii acesteia.

Cu riscul de a fi bănuit de subiectivism, în fapt deloc nejustificat, pot spune că ceea ce se întâmplă acum în politica românească şi în societatea românească, trebuia să se întâmple cel puţin acum 10 ani. În concret, ceea ce face Guvernul Boc nu este altceva decât să provoace o revoluţie a moralităţii, o revoluţie a deconspirării fraudelor şi fărădelegilor desfăşurate de-a lungul anilor în această ţară, o revoluţie a căderii sistemelor împământenite de ascensiune în viaţa publică prin cunoscutul sistem PCR (pile, cunoştinţe şi relaţii), o politică transparentă cu cărţile pe faţă.

În fapt, nu este altceva decât o încercare, bruscă şi dureroasă pentru unii, de readucere a României pe făgaşul normalităţii, pe un drum al stabilităţii, un drum al adevăratelor reforme care zdruncină din rădăcini sisteme formate de-a lungul anilor, un drum al europenizării şi modernizării. Este greu să renunţăm cu toţii la privilegiile şi avantajele câştigate de-a lungul anilor, meritate sau nu, este greu să înţelegem faptul că ceea ce se întâmplă acum nu ni se datorează nouă, nu noi am fost cei care am inventat criza, nu noi suntem responsabili de faptul că timp de 20 de ani România a devenit un stat al asistaţilor social, un stat în care totul se primea pe bază de cerere, fără o bază solidă, sustenabilă şi fundamentată.

Asumarea răspunderii Guvernului pentru măsurile de austeritate nu este un moft al Guvernului, nici o dorinţă de a profita de pârghiile constituţionale, ci este o necesitate pentru restabilirea ordinii economice a României, astfel încât să nu fim puşi în situaţii mult mai delicate din punct de vedere politic, economic şi social. Este un mod transparent de a face politică, cu maximă responsabilitate şi răspundere faţă de binele cetăţenilor. Un gest de curaj criticat şi blamat, un gest la care nimeni probabil că nu ar fi apelat din dorinţa de a nu pierde puncte electorale. E trist, dar, din păcate, adevărat.

Partidul Democrat Liberal a fost singurul partid care, după 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, a avut curajul să se lege de salariile magistraţilor, de salariile şi pensiile de lux, să interzică cumulul de funcţii şi salarii, să elimine sporul de zâmbet şi de cunoaştere a limbilor străine al angajaţilor de la Ministerul de Externe, a fost singurul care a spus un NU ferm practicilor de corupţie şi irosire a banului public.

Partidul Democrat Liberal a fost singurul partid care a trecut de la declaraţii la fapte, a fost şi este singurul care nu a ţinut cont de culoarea politică când a fost vorba de dezvoltarea şi susţinerea unor proiecte majore de investiţii. A fost partidul care a alocat cea mai mare sumă de bani investiţiilor, în special în infrastructură, prin reducerea cheltuielilor de consum din buget, a instituit pensia socială minimă garantată, a promis că nu va creşte cota unică şi TVA şi şi-a respectat promisiunea. În concret, a urmat exact angajamentul luat în faţa cetăţenilor. Din păcate, exemplul dat de PDL nu a fost urmat de celelalte partide care s-au perindat de-a lungul anilor la guvernare.

Desigur, este greu şi pentru parlamentari, şi vreau să mă refer aici la parlamentarii puterii, să se justifice în faţa cetăţenilor din colegiul care le-au acordat votul, dar un singur lucru trebuie menţionat, şi anume că numai de responsabilitatea noastră depinde, acum, o reală însănătoşire a economiei prin deblocarea banilor care urmează să vină de la FMI, prin asumarea răspunderii atât la bine, cât şi la rău.

Suntem în faţa unor provocări reale, care depăşesc atât clasica relaţie dintre politică şi politicieni, dar şi dintre politicieni şi cetăţeni, este un moment în care fiecare dintre noi, parlamentarii, avem posibilitatea de a decide ceea ce vrem să facem, pe ce parte a baricadei să ne poziţionăm: putere sau opoziţie. Ne-am asumat cu toţii această guvernare, am fost fericiţi când în judeţele de unde venim au fost inaugurate obiective deosebit de importante care timp de 20 de ani au stat într-o stare latentă şi de expectanţă, am fost fericiţi când cetăţenii ne opreau pe stradă să ne mulţumească că am reuşit să le acordăm un venit minim garantat sau când am reuşit să oferim o şansă garantată tinerilor de a-şi achiziţiona o casă.

Nu ne putem permite să muncim pentru imagine, cum a procedat guvernarea PSD-PNL, ci trebuie să muncim pentru electorat prin aplicarea măsurilor dure, dar absolut necesare pentru ca aceiaşi cetăţeni să poată avea un trai decent.