Parliamentary debates

Domnul Dumitru Niculescu:

"Codul insolvenţei între bune intenţii şi vendetă?!"

Mă adresez dumneavoastrăîn mod public prin această declaraţie politică, fără a avea pretenţia de fin cunoscător al subiectului, dar din crezul că a închide orice şansă redresării financiare şi mai ales a elimina orice formă de presă, care a suferit în ultimii ani mari deficienţe financiare, ne întoarce la "epoca de aur" a "celui mai iubit fiu al poporului". Cu asta nu voi fi de acord niciodată şi nici părtaş!

Că avem nevoie de o lege a insolvenţei este limpede. Guvernanţi, bancheri, oameni de afaceri, avocaţi - toţi spun că legea în vigoare este bună pentru şmecheri. Procedura insolvenţei este utilizată prea des de ţepari pentru a evita plata datoriilor către creditorii de bună-credinţă. Într-o vreme în care criza loveşte în toate firmele, se justifică inclusiv procedura de legiferare extraordinară (ordonanţă de urgenţă) pentru această lege. Aşadar, Guvernul face bine că îmbunătăţeşte urgent legislaţia în domeniu.

Oameni care se pricep mai bine ca mine la domeniu mi-au spus că proiectul propus de Ministerul Justiţiei în dezbatere publică era unul bun. Asta înseamnă că, cel puţin teoretic, erau eliminate diferitele portiţe care lăsau liber diverşilor "băieţi deştepţi". Ceea ce nu au înţeles profesioniştii şi experţii în domeniu a fost şi este momentul fatidic al promulgării ordonanţei şi, direct de la Cancelaria primului-ministru, legii i-a fost adăugat alineatul care a aruncat în aer şi bunele intenţii şi munca funcţionarilor de la Ministerul Justiţiei. Articolului 81 i-a fost adăugat alineatul (3), care spune aşa (preluare direct din Monitorul Oficial, să nu existe loc de interpretări): "în cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii Audiovizualului nr.504/2002, ca urmare a deschiderii procedurii, şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audio-vizuală..."

În formularea de mai sus, articolul introduce o discriminare evidentă între firmele din audiovizual (adică televiziuni şi radio, pe scurt spus) şi toate celelalte firme. Celor din audiovizual li se aplică o prevedere în plus, o pedeapsă suplimentară. Nicăieri nu găsim o justificare raţională de ce, dintre toate firmele, acestea au acest regim special.

Mai mult, această pedeapsă suplimentară este una foarte dură: suspendarea licenţei. Acest lucru afectează direct încasările. Cu licenţa suspendată, televiziunea sau postul de radio nu mai emite, deci nu mai încasează nimic şi îi cresc instantaneu datoriile. Exact efectul contrar celui scontat de insolvenţă, adică o şansă de a supravieţui.

În fine, mai trebuie spus că alineatele (1)şi (2) ale art. 81 se referă la tranzancţionarea pe bursă a acţiunilor firmelor intrate în insolvenţă, adică alineatul (3) nu e doar apărut peste noapte, dar e aruncat fix ca nuca în perete.

Toate aceste lucruri conduc natural la suspiciunea de "lege cu dedicaţie". Şi aşa ajungem la Realitatea TV, care, ce coincidenţă, tocmai se află în procedură de insolvenţă. Fac o paranteză. Nu sunt un fan înfocat al Realităţii TV, dar al realităţii corecte, da. Am încheiat paranteza.

Mă apropii şi de sfârşitul declaraţiei. Să ne mai uităm o dată cum arată noua faţă a insolvenţei. La început vorbim despre bunele intenţii şi munca bună a Guvernului, apoi intrăm într-o poveste lungă ce ne lasă cu un gust amar. Ei bine, exact asta s-a întâmplat şi cu OUG nr.91/2013, care rescrie Legea insolvenţei.

Toată lumea vorbeşte despre răzbunarea premierului pe un post de televiziune. Aşa se vede!