Parliamentary debates

Domnul Gheorghe-Dănuţ Bogdan:

"Familia, şcoala, biserica, educaţia copiilor prin ora de religie"

Prin Decizia nr. 669/12.11.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 59, Partea I, la data de 23.01.2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată referitor la prevederile art. 18 alin. (2), teza întâi din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi a constatat că dispoziţiile acesteia sunt neconstituţionale. În motivarea deciziei, se arată că legiuitorul este ţinut de o obligaţie de neutralitate şi imparţialitate în respectarea deplină a libertăţii de conştiinţă şi religie. Această obligaţie este realizată în situaţia în care statul veghează la respectarea acestor libertăţi, consacrând posibilitatea părinţilor, respectiv posibilitatea elevilor majori, de a solicita participarea la orele de religie.

Decizia Curţii Constituţionale referitoare la disciplina Religie este una care bulversează societatea românească, unii profitând pentru a pune în discuţie chiar scoaterea Religiei dintre materiile şcolare.

Precizez că sunt printre aceia care susţin importanţa predării religiei în şcoala românească, urmând să argumentez succint acest punct de vedere.

Fără a contesta calitatea Curţii Constituţionale în speţa de faţă trebuie, totuşi, să evidenţiez anumite aspecte care ridică semne de întrebare privitoare la decizia luată în cazul disciplinei şcolare Religie.

De când trebuie aplicată decizia Curţii Constituţionale? Deja există un calendar al consultării părinţilor şi tutorilor elevilor minori, precum şi a elevilor majori asupra intenţiei de a participa, în continuare, la ora de religie, numai că tuturor le este neclar de când vor fi valabile opţiunile exprimate acum: chiar din acest an şcolar sau de la începutul celui viitor? Dacă ţinem seama de principiul neretroactivităţii legilor şi considerăm anul şcolar ca pe un întreg, din punct de vedere juridic, atunci, opţiunile exprimate acum de părinţi şi elevi vor produce efecte pentru anul şcolar 2015-2016!

Să ţinem cont că, în prezent, 90% dintre părinţi şi elevi şi-au exprimat dorinţa pentru a avea Religia ca materie în şcoală.

Cui foloseşte? Aceasta este întrebarea de la care trebuie să pornim atunci când analizăm oportunitatea deciziei Curţii Constituţionale referitoare la ora de religie. Din păcate, din nicio perspectivă - imediată, medie şi lungă, măsura luată de Curtea Constituţională nu serveşte naţiunii noastre, nici la nivel instituţional, nici la cel al indivizilor. Statul iese în pierdere din punct de vedere material şi numeroase cadre didactice şi familiile acestora vor fi afectate de decizia în discuţie.

Atâta timp cât sistemul nostru de învăţământ este centrat tot mai evident pe o educaţie informativă, efectul formativ al educaţiei fiind diluat, în condiţiile lipsei unor discipline precum Morala ori Etica şi ale numărului insuficient de ore de Istorie, Psihologie şi Cultură Civică, şubrezirea statutului orei de religie poate fi lovitura de graţie dată efortului de formare şi consolidare a personalităţii beneficiarilor de educaţie.

Desigur că România este un stat laic şi că, prevalându-se de aceasta, unii reclamă existenţa orei de religie în programele şcolare ca pe o ingerinţă a Bisericii în activitatea instituţiilor laice, numai că, în contextul relevat, ora de religie este cadrul cel mai propice formării unor cetăţeni demni, purtători ai unui set de înalte valori morale. Prin urmare, ora de religie nu este ceva în plus, "un corp străin" actului educaţional, ci o necesitate, o oportunitate pentru beneficiarii sistemului de învăţământ!

Pentru cei care cunosc istoria neamului nostru, este evident rolul Bisericii în ridicarea spirituală a poporului român. Primele noastre şcoli au apărut pe lângă biserici şi mănăstiri, preoţii şi călugării fiind cei dintâi dascăli ai românilor, iar cărţile de cult cele dintâi abecedare. Ca bihorean, ca beiuşean, nu pot omite rolul pe care cele două Biserici româneşti l-au jucat, începând din veacul al XVIII-lea, în trezirea şi afirmarea conştiinţei naţionale, anul acesta aniversând 320 de ani de la atestarea documentară a Episcopiei Ortodoxe a Oradiei.

În urbea de unde vin, prima şcoală românească a fost înfiinţată în 1769 pe lângă parohia ortodoxă, iar în anul 1828, episcopul greco-catolic Samuil Vulcan inaugura celebrul gimnaziu ce-i poartă astăzi numele şi care este cea dintâi şcoală medie românească de la Brazda de Vest, a doua din Transilvania şi a treia la nivel naţional! Vor fi unii care vor zice că nu este un atac la adresa disciplinei Religie, ci doar o racordare la realităţile occidentale, că este normal ca elevul şi părintele să aibă dreptul de a alege dacă doresc sau nu participarea celui din urmă la ora de religie, pentru că, altfel, asistăm la o încălcare a unui drept constituţional!

Consider că este doar o subtilă manevră de subminare a statutului de disciplină obligatorie, parte a trunchiului comun, al Religiei, deoarece exista şi până acum posibilitatea opţiunii pentru participarea la ora de religie - cei care refuzau, făcând-o prin cerere scrisă - prevedere normală dacă luăm în considerare neparticiparea la orele unei discipline obligatorii, parte a trunchiului comun, ca pe o excepţie! Plecând de la precedentul creat acum de Curtea Constituţională, pe când cereri de participare şi la orele celorlalte discipline obligatorii, cum ar fi Matematica, Româna sau Fizica?

Ţinând cont de toate cele arătate, nu pot să-i acuz pe membrii Curţii Constituţionale de subminarea intereselor naţionale, de destabilizarea specificului naţiunii noastre, dar solicit mai multă acribie, mai mult spirit critic şi, în ultimă instanţă, mai multă empatie cu naţiunea română atunci când sunt în postura de a decide asupra unor chestiuni atât de importante pentru viitorul neamului din care şi domniile lor fac parte!