Maria-Andreea Paul
Maria-Andreea Paul

Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 2014

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.11/2014
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of February 11, 2014

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.123 Maria-Andreea Paul - declaraţie politică: - "Taxele USL pentru agricultori sunt mai mari decât subvenţia pe suprafaţa în arendă şi reprezintă o treime din subvenţie în proprietate privată";

Doamna Maria-Andreea Paul:

"Taxele USL pentru agricultori sunt mai mari decât subvenţia pe suprafaţa în arendă şi reprezintă o treime din subvenţie în proprietate privată"

Taxele şi impozitele introduse de USL sunt cu 18 euro mai mari decât subvenţia pentru agricultorul cu un contract de arendă. În schimb, cei care au terenul în proprietate plătesc taxe suplimentare de 46 euro pentru un hectar, adică o treime din subvenţie. În 2014, coeficientul de reducere liniară mai taie din subvenţia cuvenită pe hectar. Creşterea subvenţiei până în anul 2020 ne ţine tot departe de media europeană. Mai mult, accesul greoi la finanţare dezavantajează producătorii români să cumpere terenuri agricole, în favoarea străinilor care au acest drept începând cu anul 2014.

Statul nu susţine agricultorii care doresc să-şi înfiinţeze o fermă în mediul rural.

Cazul 1: Un agricultor cu un contract de arendă pe terenul cultivat cu cereale pe o suprafaţă de 5 ha într-o zonă extravilană favorabilă plăteşte taxe cu 18 euro mai mari decât subvenţia:

  • Impozit (16% din norma de venit, indiferent dacă obţine profit sau pierdere): 359,2 lei
  • CASS obligatoriu (5,5% din norma de venit): 123,45 lei
  • CAS (calculat ca o treime din salariul minim pe economie): 283,33 lei
  • Taxa pe certificatul de producător: 50 lei
  • Contract de arendă: nivelul arendei este stabilit de către părţi, la o medie de 800 kg/grâu la ha cu un preţ mediu stabilit de Consiliul Judeţean - de exemplu în judeţul Ialomiţa, de 0,7 lei: 2800 lei


= 3616 lei, adică 803 euro.

Prin urmare, pentru un hectar cultivat, agricultorul plăteşte taxe în valoare de 161 euro, adică cu 18 euro mai mult decât subvenţia de 143 euro în anul 2013.

Cazul 2: Un agricultor cu un teren în proprietate, fără contract de arendă, care cultivă cereale pe o suprafaţă de 5 ha într-o zonă extravilană nefavorabilă plăteşte 45,6 de euro din subvenţie pe taxe:

  • Impozit (16% din norma de venit, indiferent dacă obţine profit sau pierdere): 359,2 lei
  • CASS obligatoriu (5,5% din norma de venit): 123,45 lei
  • CAS (calculat ca o treime din salariul minim pe economie): 283,33 lei
  • Impozitul pe teren: 210 lei
  • Taxa pe certificatul de producător: 50 lei


= 1025,98 lei, adică 228 euro.

Prin urmare, pentru un hectar cultivat, agricultorul plăteşte taxe în valoare de 45,6 euro, o treime din nivelul subvenţiei de 143 euro în anul 2013.

USL a împovărat agricultorii români cu noi taxe şi impozite.

USL a promis reducerea taxelor pentru fermieri. Din 2013, USL taxează pentru orice animal şi hectar în plus, aplicând norme de venit, indiferent daca agricultorul obţine profit sau pierderi în acel an. Preţurile finale ale produselor agricole sunt umflate cu noile taxe, conform Tabelelor 1-6.

Subvenţia în 2014 este micşorată prin aplicarea coeficientului de reducere liniară

Chiar dacă se prevede creşterea contribuţiei naţionale la subvenţia acordată fermierilor, majorarea va fi simţită prea puţin de către aceştia în anul 2014. De ce? Din cauza coeficientului de reducere liniară (vezi Tabelul 5). Acesta a fost introdus pentru că suprafaţa luată în calcul pentru acordarea subvenţiei de la UE prin Tratatul de aderare a României este mai mică decât cea reală. La negocierea Tratatului s-au stabilit 8.716.370 ha de terenuri arabile cultivate pentru care ţara noastră poate primi subvenţie, din totalul de 14,8 milioane ha ce reprezintă suprafaţa agricolă a României. Prin urmare, APIA a comunicat că în campania din anul 2013 au fost depuse cereri de plată pentru o suprafaţă de 9.883.807,16 ha. Ca urmare, APIA a aplicat subvenţiilor un coeficient de reducere liniară de 90,0667%, urmând să crească acest coeficient dacă se va mări suprafaţa cultivată.

Taxele rămân o certitudine, dar subvenţia incertă pentru 2014.

În anul 2013 subvenţia pe suprafaţă încasată de fermieri a fost de 143 euro, deşi cu plata europeană de 139 de euro plus contribuţia naţională de 21 de euro ar fi trebuit să se ajungă la 160 euro la hectar. Suntem deja în 2014, dar APIA nu ştie să răspundă la întrebările agricultorilor cu privire la nivelul plăţii pe suprafaţă pentru acest an. Estimările oferite de ministrul agriculturii indică faptul că vom primi de la UE 154 euro pentru subvenţie în anul 2014, sumă care ar trebui suplimentată cu 30-40 euro de la Guvern.

Subvenţiile pentru agricultorii români nu vor ajunge nici în anul 2020 la media UE de 260 de euro.

Dacă se adevereşte declaraţia ministrului Daniel Constantin, subvenţia va ajunge în 2020 la doar 197 euro pentru primele 30 de ha. Pentru suprafeţele mai mari de 30 ha, subvenţia ar putea fi de 165 euro pe ha. Creşterea subvenţiei pe hectar cu doar 43 euro până la 30 ha, respectiv cu 11 euro peste 30 ha este departe de a acoperi necesităţile producătorului român. Subvenţia va rămâne în continuare departe de media UE, chiar dacă va creşte contribuţia statului.

În plus, autorităţile au în plan creşterea plafonului de eligibilitate la 1,5 hectare pentru plata subvenţiei, o măsură care îi dezavantajează din nou pe fermieri, având în vedere gradul ridicat de fărâmiţare. Peste 860 de mii de agricultori au terenuri între 1 şi 5 ha. Până în prezent, trebuiau să deţină minimum un hectar, care putea fi format inclusiv din loturi separate, dar nu mai mici de 0,3 hectare pe parcelă, pentru a primi subvenţii pe suprafaţă.

Agricultorii nu se confruntă numai cu o subvenţie insuficientă. Accesul la creditare este mult îngreunat din cauza reticenţei băncilor de a accepta gaj pe terenurile arabile din extravilan, în timp ce terenurile din intravilan sunt evaluate la o valoare mult mai mică. Aceasta este una din cauzele pentru care străinii au şanse mai mari sa intre în posesia terenurilor agricole româneşti.