Parliamentary debates

Domnul Neculai Răţoi:

"Câinele - prieten sau duşman?"

În ultima săptămână a ajuns o prioritate în agenda cetăţeanului problema câinilor comunitari. Deşi zi de zi sunt muşcaţi sute de oameni, a produs o emoţie foarte puternică moartea lui Ionuţ, îngeraşul de numai patru anişori, care a fost victima atât a câinilor fără stăpân, cât şi a nepăsării multor autorităţi ori a unor inşi venali, camuflaţi în spatele unor ONG-uri aşa-zise de protecţie a animalelor.

Cu această ocazie, lumea şi-a reamintit de ceea ce este cunoscut sub numele de "Legea Marinescu", un act normativ care s-a rătăcit prin întortocheatele meandre ale procesului legislativ românesc, urmând ca aceasta să intre în dezbatere cu o prioritate al cărei motiv nu a putut fi văzut decât în momentul în care a avut loc o tragedie. Dacă această lege ar fi fost operaţională în timp util, multe drame ar fi fost evitate. Însă românul e obişnuit să ia măsuri numai după ce au loc nişte nenorociri, capacitatea sa de prevenţie fiind invers proporţională cu importanţa reală a problemei. Iată cum, încă o dată, se reliefează faptul că amânarea la calendele greceşti a unei probleme care nu pare a avea, pe moment, o însemnătate majoră la nivel naţional, nu duce la soluţionarea problemei, ci la agravarea sa.

S-a insistat, mai ales de către ONG-urile care şi-au propus să aibă grijă de câinii fără stăpân, ca principalele direcţii de acţiune să fie sterilizarea tuturor câinilor fără pedigree din toată ţara şi reteritorializarea câinilor comunitari blânzi, adoptarea tuturor câinilor de pe stradă şi din adăposturi, adăpostirea iniţială a tuturor câinilor reclamaţi şi crearea unei comisii pentru ei, compusă din specialişti în comportament canin şi din protectorii de zonă.

S-a ajuns până acolo încât s-a propus chiar ca respectiva comisie să investigheze cauzele agresivităţii, şi anume motivele pentru care câinii au muşcat, iar cei care au muşcat datorită unor conjuncturi trebuie să fie trataţi, sterilizaţi şi, după caz, să fie propuşi spre adopţie ori reteritorializaţi. S-a plecat de la ideea că dacă dispare conjunctura, ei nu mai sunt agresivi. N-a spus niciun ONG măcar că, prin reteritorializare, un câine care pare blând în faţa comisiei, poate redeveni un animal feroce, întrucât sterilizarea ori microciparea sa nu îl va împiedica să muşte oamenii până la sfârşitul vieţii lui!

Un alt lucru rămas nespus de către ONG-uri a fost că aceste animale au, prin natura lor, un comportament de tip social, având tendinţa instinctivă de a trăi în haite. Iar în haită, precum în colectivităţile umane, trebuie să existe obligatoriu o ierarhizare, care, din păcate, în rândul animalelor nu poate fi făcută decât prin demonstraţii de putere, adică prin mostre de agresivitate şi violenţă! Să nu uităm că şi noi suntem îngrijoraţi de posibilitatea intrării propriilor copii în anumite anturaje care pot strica toată munca educaţională făcută cu grijă în ani de zile. Tot astfel, şi în rândul câinilor, fie ei cât de blânzi, se vor dezvolta tendinţele agresive şi, implicit, vor deveni periculoşi pentru cetăţenii care au ghinionul să ajungă în raza lor de acţiune, mai ales după lăsarea serii.

Trebuie să ne ferim de momentul în care să ajungem să ne întrebăm dacă s-a ajuns într-o etapă în care câinele s-a transformat din prieten în duşman. Câinele a fost unul dintre primele animale domesticite de către om şi sute de mii de ani i-a stat alături ca un prieten credincios. Bunul patruped a devenit periculos tot din cauza omului, care l-a abandonat şi l-a lăsat să se înmulţească necontrolat, care l-a părăsit ori chiar relocat din adăposturi (ce nu mai aveau bani pentru întreţinerea lor) prin păduri, obligându-i să îşi creeze haite mai periculoase decât cele de lupi, întrucât câinele nu se mai teme instinctiv de om, neezitând chiar să îl atace cu ferocitate.

Iată de ce trebuie urgent găsită o soluţie inteligentă, viabilă şi universal valabilă, "bătută-n cuie" printr-o lege care, pe de-o parte, să redea siguranţa cetăţenilor, aşa cum garantează însăşi Constituţia, dar, pe cealaltă parte, nici să nu fim arătaţi ca barbarii, cu degetul, că ne-am ucis poate singurul prieten care ne-a fost alături la greu în toată istoria noastră, câinele...