Parliamentary debates

Domnul Iacob Puşcaş:

"Ordine şi demnitate în educaţia naţională"

Prin această declaraţie politică, legată de situaţia actuală din sistemul de învăţământ, dar şi de felul cum ar trebui să înţeleagă unii politicieni ceea ce se întâmplă într-un domeniu considerat, din păcate, doar teoretic, de mai toţi guvernanţii, ca fiind de "prioritate naţională", intenţionez să atrag atenţia reprezentanţilor clasei politice - ca un semnal de alarmă ce sper să fie auzit şi însuşit de toţi factorii instituţionali responsabili - asupra faptului că această politică deliberată de generalizare a haosului postceauşist în sistemul de învăţământ (de sus în jos) trebuie să înceteze, cu atât mai mult cu cât credibilitatea maselor în politică s-a depreciat grav, până într-acolo încât este posibil să fim sancţionaţi foarte grav de către un electorat care, pur şi simplu, nu îşi mai vede sensul participării la urne.

În această ordine de idei, aş dori să invoc necesitatea stringentă de repunere în demnitatea socială a condiţiei cadrelor didactice, ţinând cont, bineînţeles, de câteva drepturi şi îndatoriri de importanţă majoră ale acestora. Soluţiile în cauză ar consta, pe de o parte, într-o salarizare mai substanţială, diferenţiată după criteriile specifice existente, iar, pe de altă parte, în elaborarea unor norme metodologice prin care să fie întărită autoritatea profesorilor, cu scopul de a se ajunge la o mai mare ordine şi disciplină a elevilor, absolut necesară pentru a se reuşi, într-o manieră civilizată, transmiterea (şi fixarea) mai bună a cunoştinţelor din aria curriculară şi de a se elimina delincvenţa juvenilă, psihică şi fizică, atât de frecvent întâlnită în spaţiile învăţământului nostru naţional.

Din acest ultim aspect, al combaterii violenţei în şcoli, recomand membrilor Comisiei parlamentare de învăţământ, dar şi celor din Ministerul Educaţiei Naţionale şi altor factori de decizie politică ai statului, aflaţi în colaborare cu cei din Ministerul de Interne, să conlucreze mai intens şi să conceapă un mai sever Regulament de disciplină a elevilor, în cuprinsul căruia să se regăsească sancţiuni ferme împotriva actelor de indisciplină săvârşite în timpul efectuării orelor de curs.

Aş propune, pentru a se restabili un cadru adecvat în transmiterea şi fixarea de cunoştinţe, să se prevadă în mod expres obligativitatea pedepsirii mai ferme a oricăror forme de jignire fizică şi psihică asupra profesorilor, în încercarea de a se evita pe cât posibil perturbarea bunei desfăşurări a orei la clasă, urmând ca elevii vinovaţi de o astfel de atitudine ireverenţioasă să fie pasibili unor sancţionări graduale - de la a fi conduşi imediat după producerea insultei într-un loc special amenajat (bibliotecă etc.) şi până la învăţa în şcoală după terminarea orelor de curs, la a fi amendaţi sau, în ultimă instanţă, exmatriculaţi. Stabilirea unei asemenea proceduri de combatere a indisciplinei în şcoli, impusă de specialiştii din ministerul de resort, este necesară tocmai pentru că directorii unor unităţi de învăţământ fie dovedesc "maleabilitate" atunci când stabilesc diferite măsuri preventive prevăzute pe plan local în Regulamentele de ordine interioară, fie sunt puşi în situaţia de a nu le putea aplica din cauza unor varii presiuni externe (cel mai adesea de natură politică). Şi cum directorii şcolilor sunt "la mâna primarilor", iar primarul are şi el interesele lui electorale, este foarte posibil ca aceştia să substituie întreaga autoritate a corpului profesoral printr-o "alianţă" de subversivitate şi amiciţie de clan politic cu reprezentanţii comitetelor de părinţi din Consiliul de administraţie al şcolilor (unde profesorii sunt reprezentaţi doar într-o proporţie de 1/3)!

De asemenea, la capitolul îndatoriri ale profesorilor, s-ar cuveni precizate, într-un posibil Regulament sau normă şcolară specială, prevederi mai aspre (până la desfacerea contractului de muncă) pentru acele cadre didactice care lipsesc nemotivat de la ore, iau mită pentru notare preferenţială sau manifestă o atitudine imorală pe timpul examenului de bacalaureat etc.

Dacă ne dorim cu adevărat să creăm condiţiile politice optime pentru a avea generaţii de adolescenţi înălţate moral şi intelectual, dacă vrem să nu mai vedem profesorii puşi în situaţii umilitoare de către unii elevi antişcoală, atunci noi, parlamentarii, să sprijinim pe cât ne stă în putinţă educaţia naţională, venind în întâmpinare cu soluţiile cele mai viabile, aşa încât oficialii MEN să poată garanta dascălilor o independenţă totală faţă de orice influenţă a factorului politic, iar la numirea directorilor şcolii să prevaleze numai criteriul competenţei profesionale, al disponibilităţii manageriale pentru o eficientă colaborare contractuală cu agenţi economici interesaţi de atragerea forţei de muncă la sfârşitul studiilor elevilor.