Parliamentary debates

Domnul Răzvan- Ionuţ Tănase:

"Învăţământul din România nu mai este de mult gratuit"

Conform articolului 34 din Constituţia României "Învăţământul de stat este gratuit", însă ceea ce se întâmplă de fapt în şcolile din ţara noastră, contrazice gratuitatea învăţământului. Atât părinţii, cât şi elevii se lovesc zilnic de această realitate în momentul în care sunt obligaţi să suporte o serie de cheltuieli: atât pentru rechizite şi materialele didactice, cât şi pentru salariile agenţilor de pază şi renovarea sau modernizarea sălilor de clasă. Deşi de foarte mult timp practicile au început să facă parte din categoria "firescului", ţin să specific faptul că ele încalcă atât Constituţia României, cât şi legile statului.

Cunoaştem cu toţii "costurile ascunse" ale sistemului de învăţământ. S-au tot vehiculat în media plăţile informale pe care părinţii sunt constrânşi, chiar de cadrele didactice, să le facă în favoarea lor. Aici sunt incluse cadourile de sărbători, meditaţiile, fondul clasei şi fondul şcolii, despre care s-a spus că ar fi sume colectate ilegal, acţiunea fiind încadrată la evaziune fiscală, dar împotriva cărora nu s-a luat nicio măsură.

Nu ar trebui să ne întrebăm nici de ce cuantumul meditaţiilor este atât de ridicat. În fapt, reflectă calitatea scăzută a educaţiei care se oferă în cadrul şcolilor, din cauza investiţiilor reduse.

Doresc să vă reamintesc faptul că în anul 2009, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului a atras atenţia asupra costurilor din educaţia din România. La acea dată a fost sesizat şi Guvernul, în sensul adoptării unei serii de măsuri pentru a înlătura aceste practici. Constat însă cu dezamăgire că nici acum, după cinci ani, lucrurile nu au evoluat în direcţia scontată, lipsurile din sistem traducându-se prin cheltuieli suplimentare pentru şcolarizare, din partea părinţilor.

De asemenea, în septembrie 2000, România şi-a asumat atingerea obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, ceea ce înseamnă că ar trebui să asigure şi îndeplinirea obiectivului de dezvoltare numărul doi, care presupune că până în anul 2015, "copiii de pretutindeni, indiferent că sunt fete sau băieţi, vor putea să încheie un ciclu primar complet de studii" . Cum oare se va reuşi acest lucru, ţinând cont de faptul că în ţara noastră rata abandonului şcolar din motive socio-economice este destul de ridicată? Aceasta este reflexia unui învăţământ insuficient finanţat. Fie părinţii depun eforturi imense pentru a-şi menţine copiii la şcoală, fie copiii se văd obligaţi să muncească pentru a spori veniturile familiei şi implicit pentru a susţine cheltuielile de şcolarizare. Implicarea lor în muncă se oglindeşte în scăderea timpului alocat învăţăturii, care duce fie la absenteism, fie, în cele mai grave cazuri, la abandon şcolar.

Afirm cu tărie că învăţământul din ţara noastră nu mai este de mult gratuit. Oare când ne vom alinia la standardele europene şi ne vom putea mândri cu un sistem asemănător, să zicem, cu cel din Finlanda? Acolo şcoala nu este gratuită doar în legi, ci legile sunt respectate, iar părinţii nu sunt nevoiţi să achite nici măcar un cent pentru elevi. Ei găsesc în instituţie totul, de la rechizite până la profesori motivaţi şi dornici să-i iniţieze şi mai apoi să aprofundeze împreună tainele învăţăturii.

Stimaţi guvernanţi, nu luaţi copiilor noştri dreptul la educaţie! Consideraţi vă rog şcoala ca fiind o prioritate naţională, în faţa căreia criza să nu reprezinte un obstacol. Situaţia economică a ţării nu trebuie să ne ducă la extrema deznădejdii, ci trebuie impusă o investire mult mai serioasă, inclusiv a unor controale riguroase, pentru înlăturarea "costurilor ascunse" despre care am discutat anterior.

Avem legi şi trebuie să le respectăm!