Parliamentary debates

Domnul Sorin Mihai Grindeanu:

"Preşedintele-alegător"

Trăim vremuri politice care par desprinse din science fiction, unul de proastă calitate. Din păcate, avem de-a face cu o realitate care e mai albastră decât personajele din Avatar. Ceea ce trăim astăzi seamănă cu o dramă poliţistă în care, fără comisarul Corrado Cattani, pierdut în birocraţie, lumea interlopă ajunge să facă legea şi să se infiltreze până în familia preşedintelui.

Chiar dacă nu mi-am propus să fac astăzi o analiză semiotică a tabloului politic românesc în contextul scandalului dintre Mircea Băsescu şi Sandu Anghel, o să prezint totuşi câteva consideraţii personale, toate legate de personajul cheie al momentului - Traian Băsescu.

Prins în vârtejul halucinant, preşedintele pare să-şi fi pierdut toate energia cu care a combătut ani de zile corupţia. Cine s-ar fi aşteptat ca "monstrul" să-l lovească chiar din interior, într-un moment în care părea intangibil? După ce şi-a dărâmat rând pe rând cei mai temuţi adversari, după ce i-a târât prin umilinţa judecăţii şi le-a asigurat oprobriul public doar pentru a-şi hrăni orgoliul, preşedintele ajunge în situaţia de a alege. Acesta este punctul în care Traian Băsescu devine mic!

Explicaţia afirmaţiei mele este simplă. Prima declaraţie a preşedintelui după dezvăluirile cazului Bercea Mondial - Mircea Băsescu a fost legată de alegerea pe care o face între justiţie şi fratele lui. Iar Traian Băsescu a spus că între cele două alege justiţia. Adică, între justiţie şi familie, alegi justiţia? Aici Traian Băsescu nu mai seamănă cu preşedintele. Pentru că preşedintele nu-şi permitea să opteze, nici măcar să pună în discuţie o posibilă opţiune. Un preşedinte adevărat, un preşedinte corect nu poate alege niciodată! Cu atât mai mult cu cât vreme de zece ani te-ai lovit cu cărămida în piept că eşti corect şi curat şi că eşti de partea justiţiei până în pânzele albe.

Traian Băsescu susţine că nu a primit bani. Nici nu era nevoie. Preşedintele ştie cel mai bine că puterea este mai presus decât banii, doar s-a jucat în ultimii 20 de ani cu ea după cum i-a fost placul, de la ministru la lider de partid, de la primar la şef de stat. Traian Băsescu vrea să pară fratele cel bun, spune că i-a dat sfaturi lui Mircea Băsescu cum să scape de şantaj. Pe bune? Această sinceră confesiune frizează ridicolul şi dă măsura valorii pe care o are noţiunea de anticorupţie pentru preşedinte. Până la urmă, când eşti în faţa unei ilegalităţi, a unei fapte de natură penală, doar atât poţi să faci, să dai sfaturi? Este uluitor cât de transformat este preşedintele-jucător. După tot scandalul, eşti mai tentat să-1 recunoşti ca preşedintele-alegător.

Acum, mai mult ca niciodată, dacă Traian Băsescu alege să plece, ar face fericiţi mai mult de 7, 4 milioane de români!