Parliamentary debates

Domnul Răzvan Rotaru:

"Declinul demografic al României"

România se află în al 26-lea an de declin demografic. Un sfert de secol! Datele statistice sunt de netăgăduit: în raport cu populaţia de la începutul anului 1990, când România avea 23,2 milioane de locuitori, s-a ajuns în anul 2014 la o populaţie cu reşedinţa în ţară sub 20 de milioane de locuitori. Acest declin demografic, care numără 26 de ani, reprezintă una dintre principalele ameninţări la adresa sistemului public de pensii.

Reducerea populaţiei cu aproximativ 3,2 milioane locuitori îşi are originea în scăderea naturală - 600.000 de persoane, emigraţia definitivă - circa 300.000 de persoane şi în imensa emigraţie cu schimbarea doar a reşedinţei în alte ţări - aproape 2,4 milioane de persoane.

În ceea ce priveşte rata fertilităţii, care indirect a devenit o ameninţare la adresa sistemului public de pensii, acest indicator se află în jurul valorii de 1,3 copii/femeie începând cu anul 2000, comparativ cu aproximativ 3,7 în anii '70.

Nu trebuie să omitem faptul că scăderea numărului de nou-născuţi a fost benefică economic, ea a redus considerabil cheltuielile pe care societatea le-a făcut pentru maternitate şi naşterea copiilor, concedii postnatale, asistenţă medicală, alocaţii şi indemnizaţii, creşe şi grădiniţe, cheltuieli în sistemul educaţional, poate chiar şi în programele de locuinţe sociale.

Reducerea numărului de născuţi este rezultatul unor decizii, ale femeii, ale tânărului cuplu de a renunţa la copii, de amânare a venirii lor pe lume ori de a avea un singur copil. Şi aici se regăsesc avantaje economice pentru individ şi cuplu, dând resurselor alte finalităţi sau mărind calitatea îngrijirii copilului unic. Pe termen lung, însă, costurile sunt altele la nivelul societăţii.