Parliamentary debates

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Rânja Traian – PNŢCD.

Se pregăteşte domnul deputat Petru Godja PDSR.

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi, colegii noştri senatori vor lua în dezbatere ridicarea imunităţii parlamentare a senatorului PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Sincer să fiu, încă mai aştept ca liderul PRM să-şi scutească colegii de o dezbatere penibilă şi să renunţe el însuşi de bunăvoie la această armură atât de contestabilă.

Nu pot să nu remarc faptul că noi, deputaţii, am acţionat cu maturitate în cazul Gabriel Bivolaru. Prin ridicarea imunităţii parlamentare, domnia sa este pus la dispoziţia justiţiei, având şansa de a-şi proteja onoarea şi de a înlătura orice urmă de suspiciune, dacă este nevinovat, sau de a primi cuvenita sancţiune a legii dacă este vinovat.

De ce s-ar teme Corneliu Vadim Tudor, un politician care doreşte să se prezinte opiniei publice ca un exemplu de curaj şi tărie de caracter?! Se va spune: pentru că se teme că procesul nu va fi corect, că va fi o înscenare politică.

Eu pot să înţeleg sentimentul uman de teamă al unui posibil inculpat. nu pot înţelege însă lipsa de reacţie a multora dintre colegii din Opoziţie la aceste aserţiuni, pentru că, dacă unui senator, preşedinte de partid parlamentar, îi este teamă de justiţie, iar alţi parlamentari se solidarizează cu domnia sa, înseamnă că încrederea în democraţie nu este decât o vorbă goală în România, că ne place democraţia doar atunci când suntem la Putere, cât avem de partea noastră o majoritate în rândul populaţiei, când devenim minoritari ne cuprinde teama şi începem să strigăm "Dictatură!"

Ducând mai departe raţionamentul, ar însemna că noi, aici, nu facem decât să ne jucăm de-a democraţia, că evoluăm într-o piesă pentru care nu suntem pregătiţi şi nici măcar nu ne place. Vă mărturisesc faptul că, dacă aş crede că aşa stau lucrurile, n-aş mai rămâne nici o secundă în acest Parlament.

Aflându-ne cu toţii aici, în această sală, înţeleg că şi noi şi colegii noştri din Senat împărtăşim această încredere în lege. Justiţia este parte integrantă în sistemul puterilor statului, al autorităţilor publice, spre a folosi formula juridică cea mai riguroasă. Şi ea poate uneori greşi, pentru că este constituită din oameni, iar orice om este supus greşelii, însă acest lucru este valabil pentru orice justiţie din orice stat, în orice epocă. Doar justiţia divină este infailibilă, iar aceasta le dă unora speranţe, iar altora frisoane.

Dar nu ajungi nicăieri dacă faci proces de intenţie magistraţilor şi respingi autoritatea legii. Nimeni nu este mai presus de lege, şi în nici un caz parlamentarii, cei învestiţi de naţiune cu misiunea de a elabora legile.

Închei această scurtă intervenţie cu speranţa că noi toţi, indiferent de partid şi de doctrină, ne vom dovedi suficient de maturi pentru a înlătura orice urmă de privilegiu în această privinţă. Într-o ţară democratică, nu putem fi unii mai egali decât alţii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.