Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

O invit pe doamna deputat Mona Muscă, se pregăteşte domnul deputat Marian Ionescu.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Două dintre dimensiunile fundamentale ale democraţiei sunt: dreptul de participare şi contestarea publică, adică participarea şi opoziţia. Pentru ca acestea să fie posibile este nevoie de o serie de garanţii instituţionale, printre care libertatea de expresie şi sursele alternative de informare. Democraţia mai presupune, însă, şi un alt principiu, cel al transparenţei. Am subliniat în numeroase rânduri aceste aspecte, dar se impune să revin asupra lor. De aceea, mă voi referi la două chestiuni: prima are în vedere transparenţa şi, implicit, liberul acces la informaţii, iar cea de-a doua libertatea de exprimare şi ideea de participare şi opoziţie.

Dacă până de curând nu exista o pârghie legală pentru ca principiul transparenţei să-şi găsească o aplicare concretă, iată că acum avem o lege a liberului acces la informaţii, care pune în practică unul dintre articolele din Declaraţia drepturilor omului şi art. 31 din Constituţia României.

Această lege reprezintă un instrument al transparenţei de care dispun cetăţenii, o modalitate de control din partea acestora asupra instituţiilor şi autorităţilor publice.

Dreptul la informare se exercită, însă, nu numai prin această lege a transparenţei, ci şi prin intermediul mass-media, care reprezintă terminalul informaţional pentru cetăţean.

În acest scop, mass-media, pentru a sluji principiul pluralismului, ar trebui să prezinte atât punctul de vedere al Guvernului, cât şi pe cel al opoziţiei. Probabil că cei aflaţi la putere la ora actuală nu înţeleg acest lucru sau nu vor să-l înţeleagă, de vreme ce fac toate eforturile pentru a acapara mijloacele de informare în masă şi a le alinia politic.

Cu o lună în urmă am prezentat rezultatele şocante ale unor monitorizări făcute de organizaţii neguvernamentale. Efectele presiunilor "razelor gama P.D.S.R. asupra anemonelor" din mass-media sunt evidente.

Principalele jurnale de ştiri ale celor cinci televiziuni monitorizate: TVR, PRO TV, Antena 1, Prima TV, Tele 7 ABC, timp de trei săptămâni au cumulat aproape opt ore de ştiri ale P.D.S.R., Guvern, partid şi preşedinţie, în timp ce P.N.L. este reprezentat 26 de minute, iar P.D. 20 de minute.

De curând, Consiliul Naţional al Audiovizualului a dat publicităţii o monitorizare care urmăreşte reflectarea pluralismului şi echidistanţei politice în emisiunile de ştiri şi în dezbateri. Monitorizarea Consiliului Naţional al Audivizualului se referă la perioada 25 octombrie – 7 noiembrie şi arată că situaţia nu s-a schimbat deloc. Dimpotrivă, timpul de difuzare alocat partidelor în emisiunile de ştiri se prezintă astfel: TVR 1 – P.D.S.R. – 56,8%, P.N.L. – 12%, P.D. – 6%; Antena 1 – P.D.S.R. – 74,1%, P.N.L. – 1,5%, P.D. – 3%; PRO TV – P.S.D. – 64,2%, P.N.L. – 2,7%, P.D. – 8,4% şi aşa mai departe.

Subiectele în discuţie în această perioadă monitorizată, sunt subiecte de interes public sau subiecte care au în vedere banii publici. Amintesc dintre acestea problemele integrării europene, Legea bugetului, Legea statutului de maghiar, negocierile privind Tratatul dintre România şi Rusia, salarizarea bugetarilor, Statutul funcţionarului public, rolul femeii în politică, problemele romilor, privatizarea în economie, RAFA Oneşti, SIDEX Galaţi, diverse probleme sociale şi aşa mai departe.

Pentru toate acestea nu presa este vinovată, ci puterea care, sfidând regulile şi principiile democraţiei, hărţuieşte instituţiile publice de media, prin votul majorităţii parlamentare, instituţiile private de media, prin constrângere economico-financiare, iar Agenţia Naţională de Presă ROMPRES a fost, prin Hotărârea de Guvern 886/2001 subordonată administrativ, financiar şi politic unui minister, respectiv partidului de guvernământ.

Rezultatul acestei politici susţinute a Guvernului P.S.D., de subordonare a mass-media este păgubitor atât pentru presă, cât şi pentru cetăţeni.

Consecinţa mediatizării excesive a P.D.S.R. şi a limitării pluralismului este scăderea audienţei acestor buletine informative de la 11 – 13% în primăvară, la 5 – 6% la ora actuală. Aşa sunt compromise instituţiile de media, aşa se reduce libertatea de exprimare şi dreptul la informare.

Este afectat, spuneam, şi dreptul cetăţeanului la informare corectă, la o cunoaştere a tuturor punctelor de vedere. Cu P.D.S.R., actualul P.S.D., a votat o parte din electorat, restul sunt reprezentaţi în Parlament de celelalte partide. Vocea lor, însă, nu mai ajunge la electorat.

Având în vedere toate cele exprimate mai sus, în calitate de liberal care apără valorile democratice, solicit Consiliului Naţional al Audivizualului o decizie cu privire la garantarea prezentării de către mijloacele de informare în masă plătite din bani publici, respectiv de către instituţiile publice de media, a poziţiei tuturor partidelor politice reprezentate în Parlament, indiferent că se află la putere sau în opoziţie, cu precădere în problemele de interes public sau în cele în care sunt în cauză banii publici.

O astfel de prevedere nu ar face decât să redea cetăţenilor o parte din ceea ce li se cuvine. Atâta timp cât ei plătesc din banii lor instituţii publice de media, toţi au acelaşi drept de a fi informaţi asupra modului în care sunt reprezentaţi de cei pe care i-au ales, indiferent că se află la putere sau în opoziţie.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu. Rog pe cei trei colegi care mai urmează să se refere la esenţialul intervenţiei, deoarece am intrat în criză de timp.