Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Dumitru Bălăeţ, se pregăteşte domnul Coriolan Simedru.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În după-amiaza zilei de miercuri, 13 februarie 2002, s-a discutat în Camera Deputaţilor "Moţiunea cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internaţionale favorabile reîntregirii neamului românesc", semnată de 68 de deputaţi PRM.

Am redat titlul în întregime, spre a se vedea că nu s-a formulat ceva excesiv, cum s-a pretins în timpul dezbaterilor, pornind chiar de la titlu. Nu s-a cerut nici căderea Guvernului sau a primului-ministru sau a celui de externe. Măcar acesta din urmă ar fi putut onora dezbaterile cu prezenţa sa. Nu a făcut-o! În locul domniei sale, poziţia Guvernului a prezentat-o domnul Dâncu, ministrul informaţiilor publice.

Este greu de presupus ce ar putea să aibă dânsul cu politica externă a României, cu ceea ce ar trebui să facă aceasta pentru sprijinirea într-o mai mare măsură, în condiţii optime, a românilor de peste Prut, respectiv din Republica Moldova şi din Ucraina.

Aici, dezbaterea ar fi trebuit să fie punctuală, pe probleme concrete, actuale, diferenţiate de la o ţară la alta. Ca, de pildă, în cazul Ucrainei, problema euro-regiunilor. Teoretic, acestea pot fi extrem de avantajoase, câtă vreme ele ar putea ajuta la fluidizarea relaţiilor dintre populaţia românească aflată pe ambele maluri ale Prutului, atât în zona Prutului de jos şi a gurilor Dunării, cât şi în zona Prutului de sus şi a Bucovinei. În această privinţă, doamna Viorica Afrăsinei, care a luat cuvântul din partea PSD, a încercat să prezinte câte ceva pe această linie. Din păcate, discuţiile nu au permis adâncirea unor concluzii, absolut necesare pentru politica noastră în domeniul euro-regiunilor cu Ucraina.

Tot în această privinţă, relaţiile cu Ucraina şi cu populaţia românească de acolo depind foarte mult de înmulţirea punctelor vamale. În momentul de faţă, nu sunt decât două, pe o graniţă care se întinde pe mii de kilometri, de la Chilia şi Insula Şerpilor, din Marea Neagră, până la graniţa cu Ungaria. O asemenea iniţiativă din partea Guvernului nostru este necesară ca oxigenul, mai ales pentru românii rămaşi în Maramureşul nostru istoric, aflat în dreapta Tisei, actuala Transcarpatie ucraineană, unde sunt supuşi unei deznaţionalizări de-a dreptul sălbatice.

Pentru mai buna sprijinire a românilor de peste Prut, aflaţi în Republica Moldova, problemele se pun întrucâtva diferenţiat. Aici, avem de a face cu o conştiinţă naţională mult mai activă şi cu posibilităţi mai mari pentru afirmarea acesteia. Ca dovadă, statornicele şi marile mişcări de stradă, ajungând în ultima vreme până la 70 de mii de oameni, în apărarea limbii române şi a predării istoriei naţionale în cadrul larg al românismului integral.

Faptul că la aceste ample mişcări participă în primul rând intelectualitatea basarabeană, studenţimea şi elevii din şcoli ne arată că învăţământul românesc a produs roade în această privinţă, roade care trebuie apărate şi consolidate printr-o politică a noastră mai adecvată realităţilor de acolo.

De pildă, se ştie că România cheltuieşte anual peste 130 de miliarde de lei pentru sprijinirea tinerilor din Republica Moldova, care vor să studieze la noi. Este un efort financiar deosebit. El se îndeplineşte în ultimii ani în condiţiile unui protocol cu oficialităţile filo-ruse de la Chişinău. Or, tocmai aici e buba, chiar materialul uman care ni se trimite nu îndeplineşte condiţiile filo-românismului de care avem atâta nevoie. Iar în privinţa reîntoarcerii şi promovării lui, nu dispunem de nici o reglementare necesară.

Din această situaţie, rezultă faptul că noi am neglijat foarte mult, în relaţiile cu Republica Moldova, societatea civilă, acele societăţi şi fundaţii filo-româneşti, care au existat cu ani în urmă şi au dat roade foarte bune. În această privinţă, se cere neapărat revigorarea acestora şi nu numai în domeniul învăţământului şi culturii, ci în toate celelalte domenii, în special în cele economice. Este o condiţie sine qua non a momentului actual, pentru depăşirea răcelilor oficialităţilor filo-ruse de la Chişinău în privinţa relaţiilor româno-moldovene.

Pe această linie ar putea face mai mult chiar şi Parlamentul nostru, care n-a binevoit să realizeze până în prezent nici măcar un grup de prietenie cu Parlamentul moldovean, aşa cum avem cu toate celelalte Parlamente ale lumii. Ne pare rău să observăm, dar aceasta este trista realitate.

La ea se adaugă şi un fapt mai recent: eliminarea vizelor pentru călătorii români în Spaţiul Schengen al Uniunii Europene. După cum s-a văzut, această eliminare a vizelor, în loc să uşureze, a creat noi dificultăţi pentru călătoriile românilor în occident. Aceasta se datorează, evident, sărăciei noastre.

În condiţiile unei sărăcii şi mai mari pentru cetăţenii moldoveni care vor să vină în România, devine evident că aplicarea pentru ei a eliminării vizelor în aceleaşi condiţii creează dificultăţi şi mai mari, ceea ce va face din Prut un râu al despărţirii şi nu al unirii între fraţii români. Ce măsuri complementare ia Guvernul nostru pentru a depăşi această situaţie, în condiţiile unor puncte vamale foarte corupte şi care acţionează adesea împotriva intereselor noastre naţionale?

După cum ştim, românii moldoveni vor să realizeze şi ei împreună cu noi intrarea în Uniunea Europeană şi, dacă s-ar putea, chiar şi în NATO, ceea ce depinde foarte mult de ameliorarea relaţiilor pe toate planurile cu Rusia, ceea ce ar fi şi în concordanţă cu interesele noastre naţionale majore. A acţiona în acest sens, a inaugura o politică flexibilă şi de lungă durată, atentă în acelaşi timp la nuanţe, iată o problemă dintre cele mai importante ale momentului actual.

Să nu uităm că Bucureştiul poate fi pentru Chişinău o poartă spre Europa, tot astfel, Chişinăul poate fi o poartă pentru Bucureşti spre imensa piaţă a Rusiei, românii moldoveni putând juca un rol de intermediere foarte activ în acest sens. În ciuda tuturor dificultăţilor care pot apărea, aceste obiective strategice ale politicii noastre naţionale nu trebuie uitate, ci, dimpotrivă, trebuie urmărite cu îndârjire în orice caz.

Moţiunea Basarabia-Bucovina le conţine şi e de mirare că în Camera Deputaţilor nu s-au găsit termenii necesari pentru o discuţie constructivă în acest sens, discuţie care să ofere Guvernului puncte de reper şi obligaţii, care se cer imperios îndeplinite.

Din păcate, cei ce au luat cuvântul în susţinerea moţiunii s-au păstrat într-o terminologie mult prea generală a problemei, cei care au combătut-o au procedat şi ei la fel, adăugând la text tot felul de invective, care nici nu merită să fie scoase aici în evidenţă. S-a realizat, ca şi alte dăţi, un dialog al surzilor perfect, dar păgubos pentru toată lumea.

După o astfel de confruntare stupidă şi penibilă, ne vine greu să ne mai uităm unii în ochii celorlalţi, în actualul nostru Parlament, dacă avem puţină conştiinţă naţională cu toţii, cum este de presupus, pentru toate partidele. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.