Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Emil Boc să ia cuvântul. Cu regret, este ultimul vorbitor în cadrul declaraţiilor politice.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Înainte de a trece la conţinutul declaraţiei politice, nu pot decât să-mi exprim consternarea că, din nou, tribuna Parlamentului se foloseşte de către PSD pentru a lansa atacuri nefondate la adresa primarului general al capitalei, o persoană care nu este parlamentar, care nu are posibilitatea de a veni în faţa Parlamentului pentru a răspunde acuzaţiilor formulate.

În acelaşi stil demagogic, neuitându-se ce s-a întâmplat aseară în această sală, se continuă de către PSD o ofensivă care nu demonstrează decât un singur lucru: PSD-ul are obsesia şi această obsesie este Traian Băsescu, dar îl putem asigura şi putem asigura pe colegii din PSD că nu vor scăpa de această obsesie, aşa cum speră domniile lor, prin atacuri sub centură lansate din diferite poziţii şi din diferite situaţii.

Conţinutul declaraţiei politice pe care o s-o fac se referă la faptul că Guvernul Adrian Năstase şi partidul de guvernământ trebuie să renunţe la folosirea Parchetului General ca instrument de rezolvare a propriilor interese politice şi clientelare. De asemenea, Parchetul General trebuie să renunţe la independenţa faţă de lege.

În România, apărarea intereselor PSD şi ale Guvernului Năstase se face inclusiv cu încălcarea legii şi cu nesocotirea intereselor cetăţenilor români.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat, în repetate rânduri, faptul că procurorul român nu se defineşte prin independenţă şi imparţialitate. Critici privind subordonarea justiţiei au venit şi din partea NATO, care a anunţat, prin secretarul său general, Lordul Robertson, că independenţa justiţiei va constitui unul dintre principalele criterii de aderare la Organizaţia Nord-Atlantică.

Independenţa justiţiei în România se concretizează însă doar în independenţa Parchetului General faţă de lege.

Pe plan intern, însă, eliberarea justiţiei de presiunile politicului, primul pas fiind desfiinţarea instituţiei de tip sovietic a procurorului subordonat primului-ministru, ar fi lipsit Puterea de un important mijloc de presiune asupra societăţii româneşti. Or, PSD fără clientela sa politică, pe care o apără cu îndârjire de efectele legii penale, nu reprezintă decât un castel de nisip care s-ar prăbuşi la prima aplicare corectă a legii.

Domnul Joiţa Tănase s-a dovedit, de la numirea domniei sale în funcţia de procuror general al României, un servitor desăvârşit al politicii Guvernului Năstase de apărare a infractorilor.

Dintre măsurile luate de domnia sa în sprijinul politicii PSD de promovare a corupţiei în justiţie amintim: 1) recursul în anulare declarat în luna noiembrie 2001 împotriva sentinţei prin care Constantin, patronul SEXICLUB a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru tâlhărie; 2) recursul în anulare declarat tot în cursul anului 2001 împotriva sentinţei prin care se valida alegerea, în localitatea Topliţa, a primarului independent Nicolae Baciu, în detrimentul contracandidatului său de la PSD. Acest recurs în anulare a fost declarat la numai două zile după solicitatea în acest sens formulată de Organizaţia PSD Harghita; 3) recursul în anulare declarat în dosarul generalilor Chiţac şi Stănculescu, condamnaţi la 15 ani de închisoare în dosarul Revoluţiei de la Timişoara; 4) recursul în anulare împotriva sentinţei prin care a fost respinsă contestaţia fostului preşedinte al BANCOREX Răzvan Temişan în ceea ce priveşte demiterea din funcţie; 5) suspendarea, în luna octombrie 2001, a sentinţei definitive prin care infractorul de drept comun Aron Schwartz a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru o fraudă de 200 de mii de dolari; 6) recurs în anulare declarat împotriva sentinţei prin care administraţia prezidenţială a fost obligată să-l reangajeze pe consultantul Florin Tita, concediat ilegal; 7) arestarea, la ordin politic, a autorului Raportului Amargedon 2, în care se făceau referiri la averea premierului Adrian Năstase; 8) suspendarea din funcţie a procurorului Alexandru Lele, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, precum şi începerea urmăririi penale împotriva acestuia, pentru vina de a-l fi arestat pe fiul prefectului PSD Aurel Tărău într-un dosar legat de păgubirea statului român cu peste 3 miliarde de lei; 9) soluţia de neîncepere a urmăririi penale în dosarul penal al omului de afaceri George Constantin Păunescu, soluţie dată pe ascuns la cererea PSD.

În cele din urmă, chiar mai scandalos decât celelalte, recursul în anulare promovat la iniţiativa Ministerului Justiţiei împotriva sentinţelor prin care era declarat ca valabil contractul de fidejusiune-cauţiune, din decembrie 1999, încheiat între CEC-SOVINVEST şi FNI. Prin acest recurs în anulare, Guvernul Năstase a dovedit încă o dată că nesocoteşte profund noţiunea de justiţie şi că urmăreşte acoperirea unuia dintre cele mai scandaloase cazuri de corupţie din ultimii ani. Faptul că Guvernul a preferat să recurgă la o ilegalitate, în loc să admită responsabilitatea unei instituţii a statului, implicată într-un jaf de sute de miliarde de lei, denotă dispreţul profund faţă de ideea de stat de drept şi obişnuinţa pe care liderii PSD şi-au făcut-o de a conduce ţara după bunul plac, fără respectarea regulilor democratice elementare.

Perseverenţa Guvernului Năstase în a susţine subordonarea politică a Parchetului este condamnabilă, mai ales în condiţiile în care această practică a condus, în urmă cu mai puţin de două luni, la sinuciderea procurorului Cristian Panait.

Autorii morali ai sinuciderii procurorului Panait sunt aceiaşi care au semnat zecile de recursuri în anulare, sau soluţii de scoatere de sub urmărire penală, prin care au adus grave atingeri funcţionării democratice a justiţiei din România. Şi tot aceiaşi vor intra în istorie ca autori ai situării României la marginea Europei civilizate, ca urmare a faptului că nu s-au încumetat să renunţe la promovarea, prin intermediul justiţiei, nu a legii şi a intereselor cetăţeneşti, ci a intereselor clientelei politice, singura bază a guvernării actuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Cu regretul că nu toţi colegii care s-au înscris pentru aceste declaraţii politice au avut posibilitatea să le reprezinte şi cu rugămintea ca pe viitor să ne încadrăm în cele 3 minute regulamentare, este pentru prima dată când sunt nevoit să invit pe colegi să depună la secretariat declaraţiile politice pe care nu le-au putut susţine. Este, dacă vreţi, şi o chestie de respect între noi să ţinem cont de cele 3 minute, ca să poată vorbi toată lumea.