Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În România, după 1990, au fost mai multe etape în procesul de privatizare al societăţilor comerciale. Din păcate, ritmul privatizării a fost lent, au fost nenumărate modificări în ceea ce priveşte legislaţia, de multe ori s-au încheiat contracte dezavantajoase atât pentru statul român, cât şi pentru colectivităţile care lucrau la unităţile respective.

În multe situaţii, cei care au încheiat contracte de privatizare nu au respectat clauzele contractuale încheiate cu F.P.S. sau APAPS.

Iată un caz pe care o să-l prezint, unde probabil din cauza unei analize superficiale a situaţiei societăţii comerciale în cauză s-a ajuns la o situaţie gravă. Este vorba de Combinatul Chimic Azomureş care are în componenţă şi Uzina de materiale fotosensibile din Târgu Mureş, care este unicul producător din ţară a producţiei de materiale fotosensibile. Produsul de bază din profilul de fabricaţie reprezintă firmele radiografice, medicale, Azomureş asigurând 75% din necesarul de filme ale spitalelor din ţară.

Din păcate, din cauza, mai ales a ritmului lent de încasare a creanţelor din sistemul de sănătate, sunt datori de peste un an de zile, uzina a ajuns la pierderi care se ridică la peste 90 de miliarde lei, datoriile neachitate cifrându-se la circa 70 de miliarde.

În urma acestor pierderi, Adunarea Generală a Acţionarilor din 29 aprilie 2003 a decis închiderea Uzinei de materiale fotosensibile. Au fost mai multe discuţii la nivelul Prefecturii Mureş, personal am discutat cu reprezentantul acţionarului majoritar. S-a cerut de la Ministerul Sănătăţii ca din bugetul asigurărilor de sănătate să se găsească modalitatea de a achita cu prioritate datoria spitalelor către Uzina de materiale fotosensibile. Din păcate, nu s-a întâmplat nimic şi la începutul lunii septembrie a început procesul de închidere a uzinei. De fapt, reprezentantul acţionarului majoritar a declarat în cadrul discuţiei că ei ar fi dispuşi să ofere APAPS-ului care încă are 10,75% din acţiunile Azomureş preluarea acestora.

Consider că este vorba de o unitate strategică care dacă va fi închisă va conduce la o creştere însemnată a preţurilor firmelor radiografice medicale, nemaivorbind de pierderea locurilor de muncă pentru circa 400 de oameni.

Solicit răspuns din partea Guvernului României, a Ministerului Sănătăţii şi, nu în ultimul rând, APAPS-ului, ce măsuri urgente preconizează să ia pentru a salva o societate comercială care se pare că este victima unui lanţ al slăbiciunilor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.