|
Domnul Cornel Popa: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Prezenta declaraţie politică se referă la Fundaţia Gojdu. Născut la Oradea, în anul 1802, de descendenţă macedo-română, Emanuil Gojdu devine unul dintre cei mai căutaţi avocaţi din Budapesta la jumătatea secolului al XIX-lea. Adună, astfel, o mare avere pe care, prin testament, o lasă în vederea înfiinţării unei fundaţii, care să ofere ajutor şi burse tinerilor români pentru continuarea studiilor medii şi universitare. În perioada 1871-1918, Fundaţia Gojdu, cu sediul la Sibiu şi reprezentanţă la Budapesta, a donat peste 5 300 de burse, ceea ce înseamnă că majoritatea intelectualilor români din fosta monarhie austro-ungară au învăţat carte din banii Fundaţiei Gojdu. Printre bursierii Gojdu se numără Octavian Goga, Traian Vuia, Victor Babeş, Ioan Lupaş şi mulţi alţii. În 1920, însă, conturile Fundaţiei au fost blocate şi sechestrate de autorităţile maghiare, care au remarcat rezultatele acestora. Moştenirea Fundaţiei Gojdu este estimată la 1.100 miliarde de dolari în valori financiare şi mobiliare, sumă ce nu se poate neglija şi care nu face posibilă restricţioanrea acestei situaţii la o simplă problemă privată. De câţiva ani, problema Gojdu a fost inclusă în agenda comună a discuţiilor bilaterale între România şi Ungaria, dar lucrurile s-au blocat, necesitând mai multă insistenţă din partea română. Principalul obiectiv al românilor trebuie să fie respectarea voinţei testamentare a lui Emanuil Gojdu care înfăţişează foarte clar cum şi cui, pentru ce şi pentru cine îşi dăruieşte averea. A venit vremea ca dreptul de proprietate exprimat ca voinţă testamentară să fie respectat atât în România, cât şi în Ungaria. 90% din valoarea Fundaţiei Gojdu trebuie, astfel, să revină beneficiarilor ei din România, adică tinerilor ortodocşi români din jurisdicţia Ardealului, cu reşedinţa la Sibiu. Acordurile semnate în 2002 de Guvernul român şi cel maghiar au încercat să instituie o punte istorică de legătură între România şi Ungaria, dar se pare că acest lucru nu a împiedicat autorităţile maghiare să transfere Curţile Gojdu în proprietatea Primăriei de sector care, la rândul ei, a vândut proprietatea la licitaţie unui agent privat. Sper ca România şi Ungaria să găsească resorturile necesare şi, pe această cale, mă adresez în special Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi Ministerului Afacerilor Externe, în a cărui sferă de interese intră, în principal, această problemă, să nu renunţe şi să rezolve această dilemă în vederea păstrării, în continuare, a unui bun raport de cooperare între România şi Ungaria. Recuperarea moştenirii marelui nostru român Emanuil Gojdu constituie un drept al nostru, al românilor, de care nici o instituţie, autoritate publică sau diverşi particulari nu trebuie să ne lipsească.
|