Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl rog să poftească la microfon pe domnul deputat Costache Mircea şi se pregăteşte domnul deputat Valentin Boşneac, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Autism sau ubicuitate".

De faptul că trăim într-o societate bolnavă nu se mai îndoieşte niciun om cu pretenţii de seriozitate. Suma multiplelor maladii, care ne devorează progresiv, de vreo 17 ani - unele chiar cu mult mai vechi, dă astăzi brandul negru de ţară, sufocată de mafie, distrusă de jaf şi anarhie. Nu există clasament realizat pe mapamond ori pe bătrânul continent, în care să nu figurăm pe locul întâi la corupţie şi pe ultimele locuri la standard de viaţă. Ne-am obişnuit cu această stare de lucruri ca golanul cu scandalul, cum se zice.

Şi ca drumul disoluţiei, înapoierii şi debusolării să fie fără întoarcere, profitorii autohtoni şi străini ai haosului deliberat îşi dau sistematic mâna pentru falsificarea voinţei cetăţeanului prin manipulări mediatice, prin mită electorală la umbra aşa-ziselor politici sociale, prin parazitarea soft-urilor şi, în general, prin tot ce poate contribui la vicierea profundă a rezultatelor tuturor scrutinelor.

Coaliţia pentru prezervarea averilor acumulate prin furt şi pentru perpetuarea la cârma jafului a fost, până acum, mai bine organizată şi mai puternică decât forţele sănătoase ale naţiunii, care ar fi putut să reînscrie ţara pe orbita normalităţii.

În corul broaştelor râioase, pseudoanalişti, peniţari, elitişti şi conţopişti sporovăiesc despre orice, fără încetare, într-o larmă infernală, poluând premeditat mentalul colectiv, ca să nu mai vadă nimeni clar calea de urmat pentru ieşirea din marasm. Intoxicaţii şi manipulaţii mediatic, îmbolnăviţi deliberat de autism, rătăcesc cu privirea rătăcită, în căutare de ajutoare de căldură, venit minim garantat ori alocaţii de sprijin. Ubicuitatea i-a atins şi pe oamenii cei mai instruiţi şi mai raţionali, forţaţi să cedeze în faţa furiei nemiloase a bombardamentului toxico-mediatic.

Anestezicul minciunii şi al cenzurii îşi face efectul. Mistificările sforăitor declarative sunt potenţate de minciuna prin omisiune. Cenzura cea mai dură se practică chiar şi de către instituţiile media, finanţate din bani publici: Agenţia Română de Presă - Rompres, Societatea Română de Radio şi Societatea Română de Televiziune. Chiar şi în cazul celor trei minute, de care, de bine de rău, mai beneficiem la Radio România Actualităţi, bieţii realizatori te imploră să nu le faci necazuri, să nu zici ceva care să deranjeze, cumva, pe puternicii zilei, să nu foloseşti termeni duri, să nu ataci pe vreun ipochimen din comedia minciunii.

Dacă Rompres şi TVR ne ignoră total ori ne prezintă sporadic, trunchiat şi deformat, radioul public mai mimează măcar echidistanţa, deşi, cum spuneam, cenzura este prezentă chiar şi atunci când se face menţiunea că de afirmaţiile făcute la "Antena partidelor" sunt răspunzători aceia care le fac.

Şi pentru că ne aflăm în timpul dezbaterii bugetului de stat pentru anul 2008, îi atrag atenţia premierului Tăriceanu ca, în calitatea domniei sale de şef al Executivului, să nu mai acorde alocaţii bugetare nimănui fără un contract de servicii publice. În lumea capitalului pe care ne-o propovăduiesc liberalii, cine îţi dă, îţi şi impune. Nu dă nimeni bani unui om, cum îi daţi dumneavoastră domnului Radu Duda sau unor instituţii, precum Societatea Română de Radio, Societatea Română de Televiziune, Agenţia Română de Presă - Rompres sau chiar Academiei Române, fără să li se ceară, în schimb, nimic. Bani publici primesc, interesul public trebuie să-l slujească. Şi asta nu după bunul plac sau după cheful ori hachiţele cuiva, ci pe baza unui contract de servicii publice.

În acest sens, le cer colegilor parlamentari să nu voteze actualul buget, până nu vedem şi contractele de servicii publice anexate.

Să cerem instituţiilor finanţate de la buget să-şi facă datoria sacră faţă de contribuabilul român, adică să-l informeze corect, dacă sunt instituţii media şi să-i pună la dispoziţie instrumentele strict necesare pentru luarea unor decizii dacă sunt foruri academice, de exemplu.

Eu nu concept, de pildă, ca Academia Română să nu elaboreze un studiu ştiinţific temeinic despre ponderea reală a minorităţilor şi despre justificarea reprezentării lor parlamentare. A considera că, pentru 180 de cetăţeni care s-au declarat ruteni, de pildă, este normal să alocăm fondurile aferente unui deputat şi încă 5 - 6 miliarde de lei pentru păstrarea identităţii acelui grup etnic inexistent mi se pare o risipă şi un nonsens.

Aştept răspunsul domnului prim-ministru, dar şi gradul necesar de receptivitate din partea colegilor care vor vota bugetul pentru anul 2008.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.