Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl rog acum să poftească la microfon pe domnul Alecsandru Ştiucă şi pe domnul Dumitriu să treacă în aşteptare şi se pregăteşte domnul deputat Valeriu Tabără, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal.

Domnule deputat Ştiucă, aveţi cuvântul.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

"Tezele unicat cu subiecte unice sau reforma reformei învăţământului românesc."

În ultimii 17 ani de când România a devenit un stat democratic, în niciun alt sector al vieţii economico-sociale nu s-a vehiculat mai mult ideea de reformă decât în sistemul de învăţământ. La fiecare ciclu electoral, an după an, ocupanţii temporari ai scaunului de ministru al educaţiei şi cercetării au încercat să aducă ceva nou în sistemul de învăţământ, să reformeze reforma realizată de predecesorul lor, să relanseze educaţia românească, să o modernizeze, să o pună în concordanţă cu cerinţele timpului.

În perioada 2004-2008, am trăit o experienţă unică - că tot e la modă - când reforma unui ministru PD a fost reformată de un alt ministru PD. Şi pentru că PNL-ul a rămas la guvernare este normal să vină cu o originală reformă. A treia, în trei ani! Să nu ne grăbim, poate veni şi a patra, până la sfârşitul anului 2008 pot apărea surprize.

Ultimul succes al domnului ministru Adomniţei îl reprezintă compromisul lamentabil al tezelor unicat cu subiecte unice la casa a VII-a şi a VIII-a. Acest experiment, că doar această valoare o are, reprezintă o veritabilă fundătură, din care domnul ministru nu are nicio şansă de ieşire. Rezultatele obţinute la aceste teze contrazic total realitatea din şcoli, iar liceele se pregătesc să primească pe primele locuri elevi cu şanse veritabile de a nu promova anul şcolar 2007-2008, fiind pretendenţi la corigenţă, iar la vestitele teze au obţinut note de 9 şi 10.

Toate aceste aspecte reliefează faptul că este extrem de dificil de realizat o reformă autentică a şcolii de către ingineri constructori, oameni care poate au construit şcoli, dar nu sunt oameni ai şcolii, ai educaţiei, care nu cunosc sistemul de învăţământ şi adevăratele priorităţi ale acestuia. Din nefericire, reforma reală a învăţământului românesc rămâne încă, la momentul actual, o poveste iluzorie, în condiţiile în care lipseşte o strategie de dezvoltare a învăţământului românesc pe termen mediu şi lung, prin valorificarea tradiţiilor proprii şi a experienţei europene.

Reforma a devenit teritoriul disputelor politice, iar şcoala, cu problemele ei, rămâne în continuare într-o totală dezorientare şi abandon. În timp ce reforma bate câmpii cu graţie, despre "învăţământ flexibil", "formativ", "opţional", "vocaţional", "alternativ-educaţional" etc., elevii au câte 7 ore pe zi şi 25 de obiecte de studiu, programe supraaglomerate, iar opţiunile pentru manuale şi discipline sunt formale, pentru că opţiunile elevilor sunt condiţionate de limita manualelor existente deja în dotarea liceului şi atât, precum şi a numărului de ore necesare completării unor catedre existente în şcoli.

Şi, în timpul aceasta, noi continuăm să reformăm. Ce?

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.