Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"Românii, consumatori de violenţă?"

Dincolo de mediatizarea uneori excesivă a anumitor probleme pe care unele personaje publice le au cu justiţia, se mai strecoară în mass-media un alt fenomen care a căpătat o amploare deosebită în România: violenţa! Fie că vorbim despre actele de violenţă din şcoli, fie că ne referim la cele din stradă sau la oamenii nevinovaţi care ajung victimele unor puternice deviaţii de comportament ale unor semeni de-ai lor, violenţa a căpătat un rol fruntaş în desfăşurarea evenimentelor de zi cu zi.

Nu este prima dată când aduc în discuţie acest subiect şi din păcate nu cred că va fi nici ultima. Recent, opinia publică s-a declarat oripilată de ceea ce s-a întâmplat la Focşani, unde o asistentă medicală a fost victima unui tânăr căruia, conform propriei declaraţii, "I s-a pus pata", s-a dus la magazin, a cumpărat un cuţit şi a înjunghiat-o. Din păcate, doamnelor şi domnilor, acesta nu este doar un caz singular, buletinele de ştiri abundă în relatări de acest gen. Aceasta este ţara în care am ajuns să trăim? Oare ar trebui să ne fie frică să mergem pe stradă, să trecem pe trecerea de pietoni, să ne parcăm maşina, să ieşim pur şi simplu la plimbare?

Am citit zilele acestea un articol de presă pe care la început nu am ştiut cum să-l interpretez. Recunosc că mi-a atras atenţia titlul, puţin şocant dealtfel, dar apoi mi-am dat seama că ceea ce se întâmplă zilnic în jurul nostru ne poate genera anumite reacţii şi trăiri care ne pot face să ne gândim din ce în ce mai mult la siguranţa noastră şi a familiilor noastre. Articolul la care am făcut referire se intitula "Ce arme de foc îşi mai cumpără românii?". Astfel, am aflat cu stupoare că deşi nu sunt deloc ieftine, numărul armelor achiziţionate a crescut simţitor. Pe lângă acest fapt, anul trecut s-au eliberat 10.425 de permise portarmă, cu doar 25 mai puţine decât în 2008. Potrivit Poliţiei Române, în România există 206.000 de arme. Dintre acestea, jumătate sunt letale, în mare parte fiind vorba despre arme de vânătoare. Chiar şi în aceste condiţii, numărul celor care deţin arme este destul de mare şi în creştere.

Ultimele întâmplări violente care au fost mediatizate ne-au arătat nişte agresori ale căror izbucniri nu aveau nicio justificare. Aceste fapte nu fac decât să dea o importanţă şi mai mare testului psihologic necesar pentru eliberarea unui permis de port-armă, a unui carnet de şofer şi chiar să ne facă să ne gândim că repetarea acestuia la un anumit interval de timp este mai mult decât necesară. Unii ar putea considera această propunere drept un exces de zel, însă diversificarea factorilor de stres, care se schimbă odată cu cerinţele societăţii şi care generează agresivitate justifică o examinare periodică.

Însă ce facem cu setea românilor faţă de manifestările violente! De câte ori nu am auzit despre oameni care priveau pur şi simplu la manifestarea unor acte de violenţă asupra unor semeni de-ai lor chiar în plină stradă? Am fost cu toţii zilele acestea puşi în temă cu rezultatele unui sondaj de opinie care susţinea că 91% dintre cei intervievaţi ar fi de acord cu introducerea pedepsei cu moartea. Datele aceluiaşi studiu spun că aproximativ 89% dintre români, care ar participa la un referendum pe tema retragerii cetăţeniei celor care cer autonomia ţinutului Secuiesc, ar vota pentru. De asemenea, 94% dintre românii care şi-ar dori o consultare populară pentru retragerea cetăţeniei romilor care încalcă legile în alte ţări şi aduc prejudicii României ar vota pentru excluderea lor din comunitate. Psihologii au interpretat aceste rezultate ca o reacţie a oamenilor de răzvrătire împotriva unui sistem judiciar pe care ei îl văd incapabil în a rezolva cazurile şi scandalurile intens mediatizate în ultima perioadă. Iată că sentimentul de frustrare şi revoltă scoate din nou în evidenţă latura agresivă a oamenilor, tocmai prin manifestarea disponibilităţii de a vota reintroducerea pedepsei cu moartea ca o formă de reinstaurare a legii şi dreptăţii.

Până acum am discutat despre violenţa în "lumea oamenilor mari". Dar cum rezolvăm, stimaţi colegi, aceeaşi problemă în rândul copiilor? Cum vom face posibilă dezvoltarea unor tineri care să nu se vadă nevoiţi peste 15-20 de ani să ceară şi ei reintroducerea pedepsei cu moartea?

Din nefericire, nu cred că există şcoală în România care să nu se fi confruntat cu un caz de violenţă fie între elevi, fie între profesor-elev. Sesizăm cu dezaprobare că adolescenţii şi copiii sunt din ce în ce mai violenţi. "Mari consumatori" de jocuri violente, de emisiuni şi filme care promovează din ce în ce mai multe scene violente, copiii şi adolescenţii din ziua de astăzi sunt victime sigure ale unei societăţi care acceptă şi promovează comportamente agresive.

Potrivit Centrului de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare, televiziunile din România oferă publicului, şi mai ales copiilor, mai multă violenţă decât în alte ţări. Studiul arată că în România numărul actelor de violenţă într-o oră la televizor variază de la 9 minute la până la 23. În cazul programelor de desene animate, durata actelor de violenţă este foarte ridicată, unul dintre posturile monitorizate ajungând la 37 de minute de violenţă într-o oră de program.

Potrivit studiului, 3 sunt canalele de desene animate care au înregistrat cel mai mare număr de scene de violenţă pe oră. Din păcate însă, conform declaraţiei preşedintelui CNA "Referitor la cele trei canale de desene animate care au fost monitorizate, acestea nu se află sub jurisdicţia CNA. E vorba de canale licenţiate în Uniunea Europeană; deci nu sunt posturi pe care noi să le putem sancţiona, amenda". În consecinţă, posturile de desene animate cu cele mai multe scene de violenţă nu pot fi sancţionate sau avertizate de CNA, dar difuzează zilnic desene animate şi sunt intens savurate de copii.

Aceste studii sunt importante, întrucât televizorul a devenit şi în societatea românească un substitut pentru bonă. În calitate de părinţi, trebuie şi noi, alături de autorităţi, să acordăm atenţie deosebită programelor TV, filmelor şi chiar desenelor animate la care au acces copiii noştri. Acest aspect este foarte important deoarece, pe termen lung, chiar şi desenele animate pot determina comportamente agresive. Asociaţia Psihologilor Americani consideră că prin difuzarea scenelor de violenţă mass-media este considerată, alături de consumul de alcool şi droguri, un factor de risc în manifestarea violenţei.

Necesitatea investiţiei în realizarea de programe şi emisiuni pentru copii care să fie atât atractive, cât şi educative, dar şi o atenţie deosebită acordată importurilor de seriale care nu fac nimic altceva decât să prezinte o lume nerealistă şi plină de violenţă trebuie să devină o prioritate atât pentru părinţi, cât şi pentru trusturile media şi guvernanţi.