Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Irimescu, din partea Grupului parlamentar al independenţilor, deputat fără apartenenţă la un grup parlamentar.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mircea Irimescu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică este intitulată "Tranzacţii pe justiţie"

Stimaţi colegi,

În chiar zilele interesului major stârnit în opinia publică românească de dezbaterea şi votarea moţiunii de cenzură depusă recent de unul dintre partidele din opoziţie la angajarea răspunderii guvernului pe tema Legii privind unele măsuri de reducere a deficitului bugetar, atent şi abil, partidul de guvernământ a dat lovitura la Cutea Constituţională. Tranzacţionând cu spor voturile grupurilor independenţilor şi al minorităţilor naţionale, oferind UDMR-ului suficient pentru a fi mulţumit, mobilizând bolnavi, răniţi şi lehuze, s-au adunat cele 168 de voturi necesare în Camera Deputaţilor, astfel încât candidatul perdant al PDL-ului de ieri să devină învingătorul de azi şi deţinător de fotoliu moale la Curtea Constituţională. Mult mai uşor decât s-ar fi cuvenit, prin noile numiri de judecători şi prin alegerea unui fost deputat PDL în funcţia de preşedinte, Curtea Constituţională este în pericol de a se fi desprins din puterea judecătorească a statului, căzând sub dominaţia ilegală a politicului, mai exact a partidului din fruntea bucatelor - câte au mai rămas! - în România de astăzi.

Este drept că luptele pentru influenţă la instanţa supremă şi unică în jurisdicţie constituţională nu sunt, din păcate, numai de dată recentă. Şi altui partid al perioadei postdecembriste, când i s-a părut că puterea pe care o dobândise deborda fără să-i aducă suficient câştig sau protecţie sigură asupra tot ceea ce întreprinde, i s-a "pus pata" pe instituţia care decide constituţionalitatea actelor normative emise în ţară. Prin numiri interesate, cu vreo două legislaturi în urmă, acest partid a avut parte de un arbitru constituţional care i-a dat dreptate de mai multe ori decât o avea. Cum la noi năravurile au o contagiozitate de speriat, iată-i acum şi pe alţii făcând la fel.

Despre consecinţele nefaste ale acestei stări de lucruri s-a scris destul de palid în presă, deşi miza este enormă. Au luat poziţii critice o parte dintre oamenii politici şi unii dintre reprezentanţii societăţii civile. Însă, aceste acţiuni nu au provocat nici măcar o uşoară urmă de înroşire a obrajilor celor care au plănuit şi făptuit ce le era necesar pentru a fi siguri că pot face tot ce vor în materie de guvernare, indiferent de limitele constituţionale. Împiedicarea acestui ultim atentat la democraţia românească cerea mult mai multe eforturi pe care, în acest caz, nu a avut cine le depune. Nu mai insist în această direcţie.

Mi se pare important de reliefat similitudinea de mentalitate între cei care şi-au dorit subordonarea politică a Curţii Constituţionale şi infractorii de toate tipurile, nu puţini, ai acestei nefericite ţări. Aşa cum, să zicem, un traficant de substanţe interzise îşi doreşte cu ardoare o "proptea" undeva în justiţie, care să-i asigure măcar iluzia unei protecţii, aşa şi majoritatea guvernamentală vrea să ştie că legile pe care le adoptă nu vor fi invalidate la instanţa îndrituită a le verifice concordanţa cu legea fundamentală a statului. Aşa cum caută, cu mari cheltuieli băneşti, contrabandiştii sau evazioniştii să aibă "oamenii lor" în autorităţile judiciare, aşa şi mai-tarele partid politic al momentului, prin numiri, uneori costisitoare, doreşte să-şi asigure "spatele constituţional". Spre paguba irecuperabilă a poporului pe care clamează că-l apără şi diriguieşte.

La limită, tranzacţionarea ca la tarabă a voturilor unor parlamentari, în favoarea unui candidat care cu nici două săptămâni mai înainte fusese respins chiar de aceiaşi deputaţi, nu văd de ce nu ar putea fi considerată ca un grav caz de corupţie. Impactul negativ asupra ansamblului societăţii egalează în astfel de cazuri cam tot ceea ce s-ar putea imagina în materie de mită sau trafic de influenţă. Sfera luptei anticorupţie a organelor specializate ale statului trebuie să cuprindă şi astfel de cazuri. Altfel, justiţia statului român nu va fi putere independentă în stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.