Răzvan-Ionuţ Tănase
Răzvan-Ionuţ Tănase

Sittings of the Chamber of Deputies of June 17, 2014

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.75/2014
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of June 17, 2014

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.131 Răzvan-Ionuţ Tănase - declaraţie politică având subiectul "O ţară bogată cu oameni săraci";

Domnul Răzvan-Ionuţ Tănase:

"O ţară bogată cu oameni săraci"

O ţară bogată cu oameni săraci - sunt cuvinte grele, dar care din păcate reflectă realitatea crudă cu care ne confruntăm în zilele noastre, semnalată de altfel şi în statisticile realizate la nivel european. Astfel, PIB-ul anual pe cap de locuitor raportat la preţurile curente este al doilea cel mai mic din Uniunea Europeană, 6.200 de euro, în spatele nostru situându-se doar Bulgaria, cu un PIB/cap de locuitor de 5.400 de euro. Acest lucru survine faptului că preţurile alimentelor din România reprezintă două treimi din media înregistrată în UE, în timp ce nivelul de trai este la jumătate faţă de Europa.

Deşi deţinem foarte multe resurse naturale, bogăţiile nu se resimt şi în buzunarele oamenilor de rând. Când vine vorba de extracţia de petrol, de exemplu, ne situăm în primele cinci locuri din Uniunea Europeană, chiar şi înaintea Germaniei. Nici la capitolul gaze naturale nu stăm rău, din contră, în anul 2011 ocupam locul cinci, devansând Italia. Din punct de vedere al unei alte surse importante de energie, cărbunele, ne clasam acum 2 ani pe locul şapte în UE, înregistrând o extracţie de 35,5 milioane de tone pe an. În ciuda acestor cifre, dacă discutăm despre traiul bun al românilor suntem depăşiţi de aproape toate ţările din Uniune. De exemplu în Germania, unde resursele se situează la un procent asemănător cu al României, nivelul de trai este de 121%.

Este cert că am progresat în dezvoltarea economiei, şi aceasta pare una dintre cele mai sigure din punct de vedere al gradului de îndatorare al statului, indicatorul reprezentând 38,9% din PIB în trimestrul al III-lea din 2013. Ţinând cont şi de instabilitatea manifestată pe plan internaţional, ne confruntăm totuşi cu cele mai ridicate grade de sărăcie. Conform unei declaraţii făcute în decursul anului trecut de preşedintele Băncii Mondiale, peste 30% din populaţia noastră trăieşte cu mai puţin de 5 dolari pe zi - o sumă foarte mică raportată la cheltuielile pe care le implică întreţinerea de zi cu zi.

Deşi excelăm la capitolul educaţie, depăşind multe alte state membre, speranţa de viaţă se află la polul opus, iar riscul de sărăcie este printre cele mai ridicate din Uniune, potrivit celor mai recente statistici publicate de Eurostat acesta atingând 21,9% în cazul bărbaţilor şi 23,2% în cazul femeilor, din acest punct de vedere fiind devansaţi doar de Spania şi Grecia.

La fel de îngrijorătoare este şi situaţia copiilor din România. Un raport publicat în cursul săptămânii trecute de organizaţia "Salvaţi Copiii", realizat pe baza datelor Eurostat, reflectă că în ţara noastră şi în Bulgaria trăiesc cei mai săraci copii din Uniunea Europeană. Conform acestuia, 52% dintre ei prezintă risc de sărăcie şi de excluziune socială, o valoare mult prea mare în comparaţie cu media europeană, care este de 28%. Deşi în majoritatea familiilor care se află în această ipostază părinţii depun eforturi majore pentru a combate problemele existente, deducem faptul că acestea nu sunt suficiente pentru a reduce gradul de sărăcie, impunându-se intervenţia rapidă a statului pentru susţinerea lor.

Nu neg faptul că politicile implementate până în acest moment nu au fost favorabile, dar statisticile arată că ele nu au fost atât de eficiente pe cât ne-am fi dorit, reuşind reducerea ratei sărăciei cu maxim 8 puncte procentuale, cifră destul de mică fată de ţările nordice, unde intervenţia statului a fost mult mai eficientă, indicatorul situându-se între 11% şi 16%.

Realizăm cu toţii că problema sărăciei nu se poate rezolva de pe o zi pe alta, însă nu putem deveni prizonierii timpului sau ai "neputinţei" invocate destul de des în ultima perioadă. Simpla trecere a anilor, fără o implicare intensă şi politici implementate care să dea rezultate pe termen lung, nu ameliorează starea în care ne aflăm, ci, din contră, complacerea în asemenea situaţie nu va face altceva decât să o agraveze. Trebuie găsită calea corectă şi învăţat din experienţele anterioare sau ale altor ţări, păstrând şi îmbunătăţind practicile care funcţionează.