Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacşu.

Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mâine se împlinesc 3 ani de la victoria Convenţiei Democrate în alegerile generale din toamna anului 1996.

Ar fi normal ca în noaptea de miercuri spre joi, cerul capitalei să fie brăzdat de mii de artificii, bucureştenii, cu mic cu mare, într-un entuziasm general, să ocupe din nou Piaţa Universităţii, iar domnul Emil Constantinescu să apară cu aceeaşi stăpânire de sine, să împartă cu generozitate zâmbete în dreapta şi în stânga.

În ton cu acest fastuos carnaval aniversar, studiourile de televiziune ar trebui să intre în legătură cu toate capitalele de judeţ, pentru a prezenta populaţiei explozia de bucurie generată de îndeplinirea înainte de termen a celor 20 de prevederi ale Contractului de 200 de zile cu România.

Bine hrăniţi şi plesnind de sănătate, pensionarii, şomerii, disponibilizaţii, studenţii, elevii, muncitorii şi ţăranii, într-un delir general, ar trebui să se întreacă în scandări şi elogii la adresa scofâlciţilor lideri ai partidelor aflate la Putere, care au respectat cu stricteţe indicaţiile domnului Emil Constantinescu – de a se sacrifica pe altarul reformei şi economiei de piaţă.

Şi, pentru a nu se înţelege cumva că doar pe plan intern CDR şi aliaţii au obţinut succese răsunătoare, pe un ecran impresionant, instalat în faţa Teatrului Naţional, CNN-ul şi BBC-ul prezintă în comun şi în direct rugăminţile lui Bill Clinton şi ale celorlalţi lideri occidentali ca România să nu mai stea pe gânduri şi să accepte invitaţia de a intra în NATO şi în Uniunea Europeană până la Crăciun, altfel, fără forţa militară şi economică a ţării noastre, cele două organizaţii sucombă.

Stimaţi colegi,

Ar fi fost prea frumos ca distinşii noştri guvernanţi să prezinte poporului român un asemenea spectacol. Din păcate, după 3 ani de guvernare, românii sunt mai săraci, mai flămânzi, mai vlăguiţi, mai nesiguri pe ziua de mâine.

Instalaţi în jilţurile Puterii, după o pauză de aproape 60 de ani, ţărăniştii şi liberalii, colegii noştri, au uitat şi de Contractul cu România, şi de miliardele de dolari promise, dându-şi mâna cu forţe politice neinteresate de revigorarea economiei şi societăţii româneşti.

Miile de specialişti s-au dovedit nişte diletanţi, provocând prin decizii aberante pagube enorme economiei naţionale.

Graţie acestei politici în care reforma şi privatizarea ţin locul lozincilor de altă dată, România a devenit ţara în care numărul de salariaţi a fost depăşit de cel al pensionarilor, şomerilor, disponibilizaţilor etc., iar banii pe care toţi aceştia îi primesc au ca sursă creşterea absurdă a preţurilor, şi nu dezvoltarea investiţiilor, producţiei şi comerţului.

În aceste condiţii de declin economic, toate celelalte compartimente ale societăţii s-au prăbuşit sau sunt pe cale de a falimenta. Ca într-un film de groază care se prelungeşte, se vorbeşte de închiderea teatrelor, cinematografelor, caselor de cultură, spitalelor, clinicilor, căminelor de bătrâni şi copii, instituţiilor de învăţământ superior şi mediu, unităţilor militare, de renunţarea la căldură şi apă caldă, de sudarea caloriferelor, de vânzarea de copii pentru a scăpa de sărăcie. Intersecţiile de străzi au devenit locurile preferate ale cerşetorilor de toate vârstele.

În trei ani de zile, CDR & aliaţii au compromis tot ceea ce se putea compromite: justiţia, guvernarea, economia, cultura, Parlamentul, cercetarea ştiinţifică, învăţământul, protecţia socială, sănătatea populaţiei, instituţia preşedintelui şi istoria neamului.

Memorabilă aniversare!

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)