Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Joi, în ziua de 15 martie, vom sărbători începutul Revoluţiei maghiare, sărbătoarea naţională a maghiarilor de pretutindeni.

În ziua de joi vom sărbători revoluţia care, prin programele sale, viza democratizarea societăţii, prin acordarea drepturilor şi libertăţilor civice.

Evenimentul pe care îl sărbătorim are o imporanţă majoră nu numai în istoria poporului maghiar, dar şi pentru naţiunile română, sârbă, croată şi slovacă, şi reprezintă un pas hotărâtor în lupta lor pentru emanciparea socială, naţională şi a iniţierilor spre progresul general.

Ca parte integrantă a primăverii europene, Revoluţia maghiară deschidea largi posibilităţi în lupta pentru progres şi libertate a popoarelor din centrul şi răsăritul Europei.

Din păcate, momentele istorice legate de evenimentele paşoptiste în manualele noastre de istorie de multe ori sunt greşit sau tendenţios interpretate - unul dintre acestea ar fi teza formulată de unii politicieni sau pseudoistorici care afirmă că în timpul revoluţiei, în luptele cu revoluţionarii maghiari, şi-au pierdut viaţa peste 40 de mii de români. După datele oficiale ale armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridicau la 4425 de persoane, iar ale saşilor la 244 de suflete.

Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Bariţiu, unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluţiei Române, a estimat aceste pierderi la circa 6000 de oameni.

După analiza componenţei etnice a diferitelor unităţi ale armatei revoluţionare maghiare, românii au luptat într-un număr de aproape 30000 în armata revoluţionară ungară, în timp ce oastea lui Avram Iancu din munţii Apuseni se ridica la 30000 - 40000 de oameni. Cum se explică acest fapt - masele de ţărani români care au devenit honvezi au ştiut că s-au eliberat din iobăgie datorită Revoluţiei ungare şi au recunoscut faptul că revoluţia înseamnă apărarea reformelor economice şi politice de care depindea progresul lor general.

Prin urmare, evenimentele din anii 1848 - 1849 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele două naţiuni, şi nu duşmănia faţă de Revoluţia maghiară, cum se întâmplă, din păcate, şi în zilele noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie.