Parliamentary debates

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Ionel Olteanu. Vă rog.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnă ministru,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

Prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pronunţată la 7 iunie 2001, această jurisdicţie europeană a hotărât în unanimitate admisibilitatea plângerii formulată de Înalt Preasfinţia sa Petru Păduraru, arhiepiscop de Chişinău, mitropolitul Basarabiei şi alţi 11 petenţi împotriva Republicii Moldova. Petenţii au invocat refuzul statului moldovenesc de a recunoaşte Mitropolia Basarabiei ca biserică creştină ortodoxă şi autonomă, înfiinţată la 14 septembrie 1992 sub jurisdicţia Patriarhiei române, ca succesoare din punct de vedere canonic a Mitropoliei Basarabiei, desfiinţată în 1940 după aplicarea Pactului Molotov-Ribbentrop.

De asemenea, petenţii s-au plâns în faţa jurisdicţiei europene de încălcarea evidentă a dreptului la libertatea de a-şi manifesta religia creştină tradiţională, de discriminarea pe motive religioase în raport de recunoaşterea ulterioară a Mitropoliei Moldovei şi a Bisericii ortodoxe ruse a Moldovei, dependente de Patriarhia Moscovei, precum şi de violarea dreptului de a avea acces la un tribunal de plină jurisdicţie, drepturi garantate de dispoziţiile art.6, 9, 11, 13 şi 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Deşi cuprinde 117 comunităţi, peste 160 de preoţi şi mai bine de un milion de credincioşi, în Republica Moldova şi comunităţi în alte state, Mitropolia Basarabiei este recunoscută de toate patriarhiile ortodoxe cu excepţia celei de la Moscova, dar nu şi de autorităţile de la Chişinău, iar credincioşii şi clerul sunt persecutaţi şi au devenit victime ale unor violenţe ca urmare a absenţei protecţiei juridice necesare.

Iată de ce, petenţii au fost nevoiţi să ajungă la Strasbourg. Cu prilejul admiterii Republicii Moldova în Consiliul Europei, autorităţile s-au angajat să respecte o serie de angajamente, îndeosebi obligaţia de a asigura, citez: "o libertate completă a religiei pentru toţi cetăţenii săi, fără discriminare şi să găsească o soluţie paşnică a conflictului dintre Biserica ortodoxă moldovenească şi Biserica ortodoxă a Basarabiei. În raportul Federaţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, Comitetul Helsinki, Guvernul de la Chişinău este acuzat datorită refuzului său de a recunoaşte Mitropolia Basarabiei şi pentru că a permis transferul bunurilor şi lăcaşurilor de cult ale acesteia în patrimoniul Mitropoliei Moldovei, aflată sub autoritatea Patriarhiei Moscovei.

Într-un asemenea context, declaraţiile ministrului justiţiei de la Chişinău, domnul Ion Morei, făcute la 2 octombrie 2001 în cursul dezbaterii publice a judecării pe fond a acestui litigiu în faţa Curţii de la Strasbourg, prin care se acuză un pretins expansionism românesc în legătură cu dreptul fundamental al Mitropoliei Basarabiei la recunoaşterea juridică, nu este doar nejustificată şi pe cale de consecinţă, inacceptabilă, ci contrară chiar spiritului bunelor relaţii existente între cele două state româneşti.

Aceste declaraţii nu par să ignore doar adevărul unor realităţi istorice incontestabile, dar contrazic chiar propriile angajamente asumate de Republica Moldova la admiterea sa ca stat membru al Consiliului Europei, atunci când aceasta s-a obligat să recunoască jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului şi deciziile acestei instanţe europene cu privire la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

De asemenea, declaraţiile potrivit cărora Guvernul Republicii Moldova nu ar intenţiona să pună în aplicare viitoarea decizie pe fond pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului urmează să o pronunţe curând în soluţionarea cererii Mitropoliei Basarabiei, este de natură să îngrijoreze nu doar statele vecine, ci comunitatea statelor membre ale Consiliului Europei. Aceasta pentru că, aşa cum se pronunţă Curtea de la Strasbourg în decizia pronunţată în cazul Austria contra Italiei în 1961, "ratificând Convenţia, statele contractante nu au dorit să-şi recunoască drepturi reciproce utile în urmărirea intereselor naţionale respective, ci să realizeze obiectivele şi idealurile Consiliului Europei, astfel cum sunt ele enunţate în statut, şi să inaugureze o ordine publică unitară a democraţiilor libere ale Europei". Având în vedere mecanismul de solidaritate presupus de aplicarea Convenţiei ca, de altfel, şi rezoluţia 1226/2000, potrivit căreia, neexecutarea deciziilor Curţii de la Strasbourg este imputabilă statelor, iar parlamentarii tuturor statelor europene, inclusiv cei din România şi din Republica Moldova trebuie să prevină o asemenea situaţie, facem apel la o atitudine solidară din partea tuturor membrilor Parlamentului român, indiferent de apartenenţa politică pentru ca Republica Moldova să aplice în practică valorile europene consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ca social-democrat care nu poate concepe libertatea fără solidaritate, democraţia formală fără democraţie reală şi asumarea valorilor europene fără respectarea lor în practică, salut hotărârea primului-ministru al României, domnul Adrian Năstase, de a-şi amâna vizita la Chişinău şi îmi exprim totodată convingerea că această vizită nu ar trebui să aibă loc până ce autorităţile Moldovei nu îşi cer scuze în legătură cu jignirea adusă cu privire la un pretins expansionism românesc. Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Olteanu Ionel.