Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

O invit pe doamna deputat Minodora Cliveti, va urma domnul Ioan Miclea.

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În una din cele mai frumoase zone ale ţării, acolo unde judeţul Bacău se întâlneşte cu Harghita, în inima munţilor Ciucului, se află comuna Ghimeş cu o populaţie amestecată etnic, majoritar maghiară. Oamenii locului se ocupă mai ales cu exploatarea şi prelucrarea lemnului, dar, de la o vreme, turismul rural a început să se dezvolte, ceea ce face ca speranţele oamenilor într-o viaţă mai bună să crească.

Copiii acestor locuri învaţă în câteva şcoli cu predare în limba maghiară. În anul 1992, fără ca nimeni să mai ştie de ce, clasele în limba română au fost desfiinţate. Dar, începând din 2001, unii părinţi tineri au început să facă memorii către autorităţile competente cerând şcoală în limba română. S-a găsit clădirea potrivită, s-au găsit fonduri de la bugetul de stat, bugetul local, bugete private şi, în fine, în toamna anului 2003, 12 copii au început prima clasă, în timp ce alţi 15 au debutat în grădiniţe. Sunt copii de etnie română şi maghiară, ai căror părinţi, aproape toţi tineri, au decis că pentru copiii lor este mai bine să înveţe împreună în limba română. Începutul şcolii a coincis, deloc întâmplător, cu aducerea unui dar de la primul ministru al României, domnul Adrian Năstase, 865 de volume în limbile română, franceză, engleză, germană, italiană, rusă, idiş, cărţi de literatură de istorie, dicţionare, cărţi de artă.

Sunt printre aceste cărţi rare, vechi, cu o valoare inestimabilă, adevărate comori de cunoştinţe, pe care donatorul le-a colecţionat cu răbdare şi pasiune şi pe care le-a trimis într-un colţ de ţară însoţite de un mesaj: "Fă-ţi timp să citeşti, aceasta este fântâna înţelepciunii". Şi m-am gândit săptămâna trecută, pe când mă aflam în acel loc minunat, împreună cu câteva prietene, cu braţele încărcate de alte cărţi pentru aceiaşi copii, că integrarea României în Uniunea Europeană înseamnă mai mult decât simpla apartenenţă la un spaţiu european unitar, mai mult decât libera circulaţie, mai mult decât europarlamentari, mai mult decât satisfacţia de a fi ajuns acolo unde ne străduim să ajungem de un deceniu.

Calitatea de membru al Uniunii Europene implică uriaşe provocări pentru populaţia României, mai ales pentru tineri, cetăţenii viitoarei Europe. Aceştia vor trebui să facă faţă concurenţei dure din toate domeniile, muncă, tehnică, informaţii, politică, iar acolo nu vor putea să câştige decât dacă vor şti din timp să bea din fântâna înţelepciunii, aşa cum spune premierul. "Ai carte, ai parte" devine, în perspectiva integrării europene, cea mai sigură cale către paşaportul european. Pentru că România nu trebuie să furnizeze Europei cetăţeni de mâna a doua neinstruiţi şi needucaţi, ci oameni competenţi, civilizaţi care nu se pot forma decât prin cultură solidă, sistematic îmbogăţită prin carte. Gestul premierului Adrian Năstase are, iată, o încărcătură simbolică, dar este totodată o dovadă de gândire pur pragmatică incontestabilă. Într-o lume care nu mai are timp pentru lectură, învinge acela care nu uită să citească.

Vă mulţumesc.