Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la cuvânt pe domnul senator Seres Denes şi se pregăteşte, pentru ultima luare de cuvânt, doamna deputat Oana Manolescu, reprezentanta Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul.

Domnul Seres Denes:

Domnule preşedinte,

Domnilor preşedinţi ai Parlamentului,

Distinşi invitaţi,

Stimaţi colegi,

Instituţia Senatului a fost înfiinţată prin Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris ce a statuat trecerea de la sistemul unicameral, prevăzut de Regulamentul organic, la sistemul bicameral, în care puterea legiuitoare se exercită în mod colectiv de către domn, Adunarea electivă şi Senat, respectiv Corpul moderator.

Constituţia din iulie 1866, Constituţia din martie 1923 şi Constituţia din februarie 1938 consacră şi menţin instituţia Senatului. Regimul comunist a suprimat instituţia Senatului şi a instituit regimul unicameral - Adunarea Deputaţilor, respectiv Marea Adunare Naţională. Bicameralismul a fost reintrodus, în Constituţia din 1991 şi menţinut în Constituţia modificată din 2003. Deşi au fost multe voci ce au contestat funcţionarea Parlamentului în structura sa bicamerală, prin noua Constituţie, s-au adus modificări importante cu privire la o mai clară departajare a atribuţiilor Camerelor, ducând astfel la creşterea calităţii actului de legiferare. De altfel, aproape toate statele din zona noastră geografică au revenit la formula Parlamentelor bicamerale, în urma evenimentelor ce au avut loc la sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90.

După patru decenii, în care partidul unic de guvernământ a impus un regim totalitar, prin Constituţia României adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, se pun bazele statului de drept. Constituţia va consfinţi o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale, va consacra separarea puterilor în stat, valoarea şi viabilitatea acestuia fiind confirmată de trecerea celor 12 ani, până când, în 2003, a fost revizuită, pentru a ne putea integra în instituţiile de securitate, economice, euroatlantice şi europene.

În întregul proces legislativ de creare a condiţiilor aderării la structurile euroatlantice şi de armonizare a legislaţiei noastre cu acquis-ul comunitar, un rol important a revenit Senatului României, care a urmărit şi realizat înfiinţarea unor instituţii democratice, care să transpună în practică, în viaţa noastră de zi cu zi, valorile democratice spre care tindem.

Senatul, în calitate de Cameră decizională în domeniul suveranităţii naţionale, a îndeplinit şi îndeplineşte atribuţii importante de promovare a dreptului comunitar şi în special în transpunerea directivelor conform prevederilor noii Constituţii a României, adoptată în anul 2003.

În cei 14 ani de construire şi consolidare a noii societăţi moderne, democratice, Senatul a contribuit la modernizarea statului, consolidarea democraţiei româneşti în matricea Europei. Senatul, instituţie stabilă, continuă şi de echilibru în viaţa politică românească, a asigurat, de-a lungul funcţionării sale, după 1990, alternanţa la putere, dialogul permanent putere - opoziţie, contribuind astfel la transpunerea în viaţă a valenţelor democraţiei europene.

Conlucrarea în permanenţă şi permanentul dialog cu Camera Deputaţilor, cu Executivul, puterea judecătorească, cu Parlamentele din toată lumea a făcut din Senat o putere legislativă modernă, deschisă noilor deziderate europene.

În contextul european, Parlamentul României are un specific aparte, din el făcând parte 18 reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Astfel, tradiţiile şi doleanţele specifice ale celor alături de care trăim şi muncim de secole s-au putut face auzite, respectate şi transpuse în legi ce ne-au apropiat foarte mult de viaţa democratică din Europa.

Minoritatea maghiară, reunită în Uniunea Democrată Maghiară din România, încă din anul 1990, s-a integrat eforturilor întregii naţiuni de democratizare a societăţii româneşti, pe calea dialogului, în cadrul Parlamentului României. Sigur, în această perioadă grea de tranziţie, ca în orice alt domeniu, au existat şi discuţii contradictorii, uneori chiar conflictuale generate de multitudinea şi graba rezolvării unor probleme ce şi-au aşteptat rezolvarea perioade îndelungi de timp, dar prin echilibru, sinceritate, deschidere, s-a ajuns la un limbaj şi un numitor comun, la identificarea unor dorinţe, perspective comune ale întregii societăţi. Astăzi, maghiarii nu mai sunt un glas izolat al unei minorităţi în cadrul majorităţii, ci un glas făcând parte dintr-un cor, chiar dacă nu întotdeauna armonios.

Deşi Uniunea Democrată Maghiară din România s-a constituit pentru apărarea intereselor minorităţii maghiare din România, fără o ideologie definită, totuşi, în anii ce au trecut, a găsit limbajul comun cu partide politice de orientări şi ideologii diferite. fie în opoziţie, fie la guvernare, în perioada anilor 1996 - 2000, fie în parteneriat politic cu partidul de guvernământ, în perioada 2000 - 2004, Uniunea Democrată Maghiară din România a încercat şi sperăm a reuşit să fie un element de echilibru, un adevărat moderator în viaţa politică românească, continuând astfel cu succes tradiţia reprezentării în Parlament din perioada interbelică.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.