Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Purceld.

Va urma domnul Domnul Máte András-Levente. Este, da? Da.

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne confruntăm cu un fenomen mai puţin cunoscut la noi ca fapt în sine: terorismul. Noi, şi, mai nou, copiii noştri, avem parte din ce în ce mai mult de ştiri despre terorism. Îmi aduc aminte că Palestina era campioana atacurilor teroriste. În fiecare săptămână era cel puţin o ştire despre un nou atac terorist. Apoi au apărut pe lista "morţii" state ca Irlanda, Spania, Cecenia şi mai ales Israel. Toate ştirile treceau pe lângă noi fără să ne afecteze.

Ne obişnuisem deja cu terorismul, însă departe de România şi de români. Au venit apoi ziua fatidică de 11 septembrie 2001, în America, şi atentatul de la Madrid din 11 martie 2004, unde au murit şi români de-ai noştri.

Acum terorismul i-a lovit din nou pe români. S-a mediatizat deja cazul ziariştilor care au dispărut în Irak, săptămâna trecută, după ce au realizat un interviu cu premierul interimar irakian Iyad Allaui. Interesant este faptul că ei nu erau singuri, ci cu Mohamad Munaf, om de afaceri cu triplă cetăţenie: română, americană şi irakiană. Pe de altă parte, deplasarea acestora a fost facilitată de controversatul om de afaceri, Omar Hayssam, de origine siriană, cu cetăţenie română, sponsor şi persoană influentă în PSD. De asemenea este interesant şi că în înregistrarea video difuzată de postul de televiziune Al-Jazeera, grupul înarmat care a luat ostaticii români nu a formulat revendicări pentru eventuala lor eliberare, ceva atipic casetelor difuzate pînă acum, în cazul diverselor răpiri care au avut loc în Irak.

Am înţeles că la Bucureşti s-a format o celulă operaţională de criză care analizează cu foarte mare atenţie toate elementele suplimentare apărute în cazul dispariţiei celor trei jurnalişti români în Irak, elemente care vor fi, probabil, baza pentru ceea ce constituie acţiunile viitoare ale autorităţilor române. Pe de altă parte, surse diplomatice au avertizat, însă, că negocierile pentru eliberarea ostaticilor se duc în baza unor reguli diplomatice, discrete, care presupun chiar compromisuri pentru a salva viaţa celor capturaţi, procedură neaplicată de cei care şi-au asumat rolul de negociator.

Trebuie să ţinem însă cont de ceea ce nu înţeleg pacifiştii din toată lumea: faptul că oamenii aceştia, dacă îi mai putem numi oameni, nu se potolesc: ei au fost crescuţi cu ura în suflet şi în sânge şi nimic nu îi poate face să se răzgândească.

Există totuşi o problemă care mă preocupă în acest caz: este politica externă promovată de actualul preşedinte al României, fără acordul Parlamentului, cea mai potrivită sau nu?

De ce crede domnul Traian Băsescu că politica internaţională clasică nu mai este la modă, că a trecut moda politicienilor clasici?

Eu cred cu tărie însă, că domnul preşedinte Traian Băsescu trebuie să supună cenzurii Parlamentului noua orientare a politicii externe a României.

Nu suntem pe vapor, domnule preşedinte!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.