|
Domnul Gheorghe Firczak: Doamnă preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Importanţa educaţiei permanente şi a formării profesionale continue într-o societate în dezvoltare". În perioada 23-26 februarie, am participat la Sarajevo, la invitaţia Pactului de stabilitate în sud-estul Europei, la Conferinţa "Cooeprarea femeilor parlamentare în sud-estul Europei închinate educaţiei", alături de parlamentari şi parlamentare din comisiile de egalitate de şanse din forurile legislative ale ţărilor mai sus amintite. La Consiliul European de la Lisabona, din martie 2000, a fost subliniat faptul că Europa trebuie să devină cea mai competitivă şi dinamică economie din lume, bazată pe cunoaştere, capabilă de o creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune socială. Printre obiectivele prioritare ale sistemelor educaţionale în cadrul Uniunii Europene este şi cel referitor la dezvoltarea educaţiei permanente şi a formării profesionale continue. Cunoaştem cu toţii cât de importantă este educaţia în dezvoltarea potenţialului economic, social şi cultural al unei societăţi, iar societatea românească nu trebuie să facă excepţie de la aplicarea unei strategii eficiente de dezvoltare a educaţiei permanente. Deşi în România, rata brută de cuprindere în toate nivelurile de învăţământ a crescut în ultimii 5 ani cu 5,2%, rata de participare a populaţiei în vârstă de 15-24 de ani la toate nivelurile de educaţie, ne situează pe ultimul loc comparativ cu celelalte ţări europene. Mai mult, în anul 2004, numai 1,5% din populaţia în vârstă de 25 până la 64 de ani, a participat la una din formele de educaţie permanentă, în comparaţie cu o medie de 10,6 înregistrată în statele membre ale Uniunii Europene. În urma participării la Conferinţa mai sus amintită, în cadrul proiectului "Cooperarea femeilor parlamentare în sud-estul Europei", la seminarul regional cu tema "Pregătirea profesională continuă", am constatat că, în majoritatea ţărilor participante la proiect, conceptul de educaţie permanentă şi formare profesională de durată nu este acceptat ca un aspect firesc al reformelor educaţionale, neexistând o strategie comprehensivă în domeniu. Din păcate, nici România nu constituie o excepţie, deşi printre priorităţile şi direcţiile de dezvoltare pentru perioada 2006-2008 ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării sunt incluse obiective strategice în această vedere, unul dintre acestea fiind elaborarea unui program naţional de educaţie permanentă. Suntem cu toţii conşienţi de necesitatea unor măsuri la nivel naţional în domeniu, pentru că, în lipsa acestora, procentul propus de creştere a ratei de participare la educaţia permanentă de 12,1% în perspectiva anului 2010, conform angajamentelor asumate la nivel european de România, reprezintă doar un frumos ideal. Pe de altă parte, eforturile instituţionale trebuie secondate de suportul sectorului privat, care poate juca un rol important prin implicarea, prin finanţarea programelor şi a proiectelor de cercetare-dezvoltare. De asemenea, este nevoie de conştientizarea faptului că investiţia în resursa umană reprezintă profit, şi nu cheltuială, aşa cum se pare că percep companiile mici şi mijlocii pregătirea profesională în România. Suntem cu toţii responsabili pentru viitorul societăţii în care trăim, iar aceasta nu poate fi decât unul conform cu angajamentele şi aşteptările europene. Vă mulţumesc.
|