Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Chiper:

"Lustraţia - convertită în revanşă şi oportunism"

Iniţiatorii liberali ai legii lustraţiei fac în această perioadă - din păcate în toată mass-media - mare caz de intenţiile lor nobile, de înaltele principii morale care au stat la baza proiectului elaborat de ei, ce se vrea un act de mare dreptate pentru societatea românească, un mijloc de aflare a adevărului şi de eliberare de trecutul comunist al ţării.

Pentru mai multă argumentaţie se invocă şi practicile legislative similare din celelalte ţări foste socialiste, care au trecut la aplicarea unor măsuri ce vizau lustraţia încă de la începutul anilor '90, ceea ce, spun aceşti autori, constituie un mare avantaj pentru devenirea ulterioară a ţărilor respective, un demers just şi eficient la scara social-umană.

Numai că în aceste ţări, chiar şi în anul 2006 ajung în fruntea guvernelor persoane "lustrate", unele au avut preşedinţi foşti u.t.c.-işti sau comunişti, care le-a asigurat intrarea în U.E., iar altele continuă să-şi promoveze în administraţia statului oameni, fără a verifica "dosarele" lor de cadre, ţinând doar seama de capacităţile lor profesionale, de competenţa lor în funcţiile de demnitate publică.

La noi, sunt alte raţiuni în efectuarea actului de conducere. Şi desigur alţi oameni, care numindu-se liberali, au convingerea (falsă) că reprezintă cel mai bine aspiraţiile spre libertate şi democraţie, spre progres economic şi justiţie socială.

Personal, cred că faptele şi realitatea de la noi sunt exact pe dos, şi iată de ce:

1. a iniţia acte normative cu caracter restrictiv, a considera retroactiv unele fapte de ordin penal, a emite judecăţi generale pentru categorii întregi de populaţie - nu sunt demersuri liberale, n-au spirit liberal şi nici european.
2. valoarea practică a unui astfel de demers este şi mai discutabilă dacă avem în vedere că "sancţionează" doar o parte mică şi nereprezentativă din foştii nomenclaturişti (unele categorii incluse în proiect vizează chiar exponenţi ai propriului partid, ceea ce este iarăşi o dovadă de stângăcie a iniţiativei legislative, stângăcie care se poate constata şi la actele normative din domeniul economico-financiar ale fruntaşilor liberali).
3. cel mai grav este faptul că prin tot acest demers se încearcă o revanşă, o eliminare selectivă din competiţia politică a unor oameni de valoare, buni practicieni, dar şi redutabili administratori, oameni de caracter care pot şi au dovedit aceasta să fie o alternativă viabilă la actuala guvernare compromisă deja.
4. nici iniţiatorii legii nu au destulă justificare şi credibilitate pentru o astfel de acţiune, fiind vizibilă intenţia lor vindicativă şi tentaţia de oportunism, pe care şi le-au manifestat şi în alte prilejuri. Pentru că apartenenţa lor la liberali nu le dă dreptul de a vorbi în numele celor care au suferit în închisori, de a se erija în justiţiari, mai ales dacă asupra lor şi al altor fruntaşi liberali poate să planeze unele suspiciuni care nu le fac cinste.