Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Cornel Ştirbeţ; a depus în scris declaraţia politică domnul deputat Vasile Puşcaş de la PSD.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Impostură şi ipocrizie".

După ce s-a gudurat servil şi umil pe lângă Teodor Stolojan şi Traian Băsescu, până a ajuns prim-ministru şi preşedinte de partid, Călin Popescu Tăriceanu a devenit liberal. Adevărat liberal, hotărât să intre în istorie ca mare conducător. Fără scrupule, uitând ceea ce spunea despre susţinătorii săi la investirea ca prim-ministru şi la alegerea ca preşedinte al PNL, la scurt timp după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, îl exclude pe Stolojan din partid şi-l declară duşmanul său numărul unu pe Traian Băsescu. Nimic ieşit din comun până aici: dorinţa de putere şi schimbarea convingerilor nu sunt, în sine, lucruri rele. S-au manifestat şi se vor manifesta în continuare în acţiunile multor personaje politice, iar recunoştinţa este o floare rară, ce nu creşte în unghere sau cotloane întunecoase.

Domnul preşedinte premier nu s-a oprit însă aici. Cu motivaţii şi pretexte specifice impostorilor, elimină din PNL pe toţi cei care "au adus PNL-ul într-o poziţie extrem de favorabilă", aşa cum declara chiar el la Congresul partidului din 2005, declară decesul Alianţei DA, scoate PD-ul de la guvernare şi se proclamă stăpânul inelelor.

Acum, toţi cei care au avut un rol în căţărarea domnului Tăriceanu în fruntea PNL şi a Guvernului României, oameni, asociaţii sau partide, sunt scoşi din joc în mod incorect şi necinstit. Au fost aduşi în loc, puşi să conducă poporul român, valorile liberale: domnii Decebal Traian Remeş, Avram Mureşan, Tudor Chiuariu, Cristian Adomniţei, Cristian David, Paul Păcuraru, Mihai Voicu, Dorin Marian, ca să enumăr numai pe cei mai reprezentativi, în fruntea cărora stă bine înfipt Călin Popescu Tăriceanu.

Mă întreb şi, probabil, vă întrebaţi şi dumneavoastră: aceştia sunt oamenii aleşi în 2004 să conducă România? Răspunsul, evident, este, de această dată, un NU hotărât, scris cu litere mari, opus DA-ului Alianţei.

Şi, totuşi, culmile imposturii nu sunt atinse decât atunci când domnul Tăriceanu şi gaşca sa se substituie în drepturile poporului român, atunci când guvernează în numele şi în interesul poporului român, deşi reprezintă doar 13% din Parlamentul României şi are o şi mai mică susţinere populară. Aceasta este impostură. Impostură în formă pură, exersată pe note fals liberale.

Impostura, însă, fără ipocrizie, nu poate supravieţui şi, de aceea, domnul Tăriceanu afirmă peste tot şi încearcă să demonstreze că guvernează în interesul cetăţeanului. Aceasta îi este expresia favorită, pe care o foloseşte ori de câte ori are ocazia. Nu spune numele cetăţeanului, noi, însă, îl putem deduce uşor. El poartă unul din numele enumerate mai sus sau al altor prieteni din copilărie ai domniei sale.

În fapt, pe domnul premier nu-l interesează sub nicio formă cetăţeanul român, nevoile şi interesele sale şi nici prezentul sau viitorul României. El îşi aduce aminte de pensionari, de învăţământ sau sănătate doar atunci când îi este în pericol scaunul de prim-ministru. Atunci oferă, dacă nu dă, că nu dă de la el, pensii, salarii şi fonduri de investiţii nelimitate. Desigur, doar pentru interesul cetăţenilor.

Soarta Partidului Naţional Liberal este o altă preocupare a premierului. Afirmă oriunde că exercită o guvernare liberală şi că doreşte binele acestui partid. Pe cine poate păcăli? Tot ce întreprinde din punct de vedere politic demonstrează că îl interesează doar rămânerea la guvernare cu orice preţ, cât mai mult timp. Nu are nicio importanţă ce se întâmplă după aceea cu PNL.

Sigur că, din câte spune domnul Tăriceanu, rămânerea sa în fruntea Guvernului se face numai pentru asigurarea stabilităţii politice a României, pentru integrarea în structurile europene şi, în final, pentru binele cetăţeanului; acelaşi cetăţean invocat mereu de premier.

În realitate, domnul prim-ministru ştie că taxa de primă înmatriculare nu poate fi justificată ca taxă ecologică sau altceva, decât dacă domnia sa este în fruntea Guvernului. Ştie, de asemenea, că numeroasele show-room-uri auto se pot obţine numai prin semnarea unor hotărâri de guvern sau ordonanţe pentru participarea statului în combinaţii de afaceri ciudate pentru privatizarea unor societăţi sau pentru achiziţii publice. Şi mai ştie, sigur, domnul premier ceva, anume că, nemaifiind în funcţie, nu mai poate interveni pentru a înlătura conflictul de interese în care se află cei care avizează urmărirea penală a miniştrilor şi atunci ce s-ar petrece cu justiţia română, cu România, dar cu miniştrii, dar cu domnia sa? Toate aceste interese şi extrem de numeroase altele personale ale membrilor găştii care conduc România astăzi se topesc şi devin interesul cetăţeanului în argumentaţia şi logica domnului Tăriceanu.

Este asta ipocrizie? Poate nu, dar atunci este minciună sfruntată şi prostie pentru cei care acceptă o asemenea stare.

Domnule Tăriceanu, impostura şi ipocrizia sunt, au fost deja plătite mult prea scump de cetăţenii în folosul cărora pretindeţi că luraţi. A venit timpul să vă gândiţi cum şi, mai ales, care dintre făptuitori vor plăti. Trebuie să cugetaţi adânc, domnule Tăriceanu.

Sacrificiul lui Remeş şi Mureşan este neînsemnat, iar dumneavoastră trebuie să ştiţi sau, dacă nu, să aflaţi ce urmează şi să ne spuneţi şi nouă.

Sunteţi "capo di tutti capi", cu ghilimelele de rigoare, bineînţeles.

Vă urez succes, domnule premier.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Au depus adineauri în scris declaraţiile politice domnul Mircea Man, Alexandru Mocanu şi domnul deputat Bogdan Ciucă; primii doi au fost de la PD, domnul Ciucă de la Partidul Conservator.