Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Albu:

"Un flagel mondial ia amploare"

Astăzi, suntem supuşi destul de des dezbaterii unor probleme de importanţă majoră precum încălzirea globală sau poluarea, eroziunea solurilor, pierderea biodiversităţii, seceta, inundaţiile, preţurile crescute la alimente, izbucnirea epidemiilor, prelungitele proteste din întreaga lume, scumpirea carburanţilor, problema apogeului petrolului, criza energetică, dar fără să conştientizăm parcă aceste pericole, şi acest lucru deoarece totul rămâne în plan teoretic, fără să aibă practic o finalitate, adică o strategie pe termen lung de urmat.

Scopul declaraţiei mele politice este de a determina o amplă dezbatere publică care să inducă pe cale de consecinţă o strategie durabilă, având în vedere faptul că toate aceste grave probleme cu care se confruntă umanitatea au, în fapt, un numitor comun, şi anume foametea. Acest flagel umanitar care se răspândeşte şi lasă urme adânci, începe deja să producă repercusiuni.

Consider că nu trebuie să omitem necesitatea unei strategii politice care ar trebui să prevină sau să stopeze efectele pe care "foametea" le poate avea pe termen lung, de exemplu, pe lângă instabilitate politică, chiar şi moartea cetăţenilor săi.

Este îngrijorător faptul că în România nu a existat încă nicio dezbatere publică care să-i conştientizeze pe români de pericolul care ne pândeşte dacă nu "consumăm" cu chibzuinţă alimentele, apa, energia ş.a. în mod cert, acest lucru nu înseamnă să nu ne mai spălăm sau să ne spălăm mai rar, ci doar să nu lăsăm, spre exemplu, apa să curgă fără a ne folosi de ea, sau lumina aprinsă dacă ieşim din cameră, mizând pe ideea că ne vom întoarce "cândva" în cameră.

Şi este mai îngrijorător cu cât, dacă la noi nu a existat nici măcar o dezbatere publică cu privire la efectele foametei, multe state, precum S.U.A. sau Israel, se pregătesc deja pentru vremuri de restrişte, recurgând chiar la raţionalizarea unor produse alimentare.

Am putut observa, zilele trecute, foarte multe revolte izbucnite în Asia, Africa, America Latină, crize care s-au mutat, mai nou, în America de Nord şi Orientul Mijlociu, unde cantitatea de orez pe care o poate cumpăra un consumator nu poate depăşi 10 kilograme, având în vedere creşterea cu 70% a preţului acestui produs, majorarea facturii la energie, cât şi seceta din ţările producătoare.

Efectele a ceea ce se poate numi "pericol umanitar" au fost precizate şi de către Secretarul General al O.N.U., Ban Ki-moon, făcând apel la comunitatea internaţională să ia măsuri urgente şi pe termen lung împotriva acestei crize alimentare, făcând precizarea că "aceasta poate să aibă consecinţe grave atât politice, cât şi în materie de securitate internaţională".

Dar, din păcate, în ţara noastră situaţia în loc să se îmbunătăţească se agravează pe zi ce trece, situaţie susţinută chiar de către Guvernul României, prin acele subvenţii de stat care încurajează înfiinţarea de culturi tehnice, în detrimentul celor alimentare. Astfel, mă întreb ce este mai grav, importul de grâu sau exportul biocombustibililor în U.E.? şi acest lucru deoarece biocumbustibilul este extras din plante sau cereale care ocupă terenurile pe care înainte se cultivau cerealele, ceea ce va produce mari deficienţe în circuitul alimentelor, aceasta putând fi considerată o cauză a foametei.

Deci, este foarte important ca şi ţara noastră să adopte, pe lângă masurile de urgenţă, şi o strategie pe termen lung pentru creşterea substanţială a productivităţii la cereale.