|
Domnul Amet Aledin: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Pentru protejarea limbii tătare". Cel mai important reper, când este vorba de identitatea unei naţiuni, îl reprezintă cu siguranţă limba maternă. Comunitatea tătară din România a dezvoltat, mai ales în perioada interbelică, o reţea de şcoli bine pusă la punct. Existau, în cele mai multe localităţi ale actualelor judeţe Constanţa şi Tulcea, unităţi de învăţământ în care se preda şi limba tătară. Este faimoasă fosta Şcoală tătară, numeroase personalităţi ale etniei noastre frecventând cursurile acesteia. Din păcate, odată cu instaurarea regimului comunist, treptat, au fost desfiinţate toate aceste şcoli, începând o perioadă ingrată în ceea ce priveşte însuşirea limbii materne într-o formă instituţională. A continuat să existe, până în anul 1974, o secţie de tătară în cadrul Universităţii Bucureşti. Chiar dacă necesar, învăţământul superior de specialitate nu era, firesc, destinat unui număr mare de cursanţi. După anul 1990, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România a promovat, la nivel oficial, limba turcă. Începând cu anul şcolar 2008-2009, în unele unităţi de învăţământ din judeţul Constanţa, au fost începute cursurile opţionale de limba tătară. Pentru perioada următoare, ne-am propus să aducem modificări la Carta Limbilor Minoritare şi Regionale, în aşa fel încât limba tătară să beneficieze de protecţia enunţată în partea a III-a. S-au organizat până acum, în acest sens, reuniuni ştiinţifice şi s-au constituit grupuri de lucru. Se poate afirma că este nevoie de măsuri, pentru ca anumite discipline, precum istoria minorităţilor naţionale, dar şi cultura acestora să fie promovate într-o măsură mai mare. De asemenea, pregătirea cadrelor didactice de specialitate trebuie să fie o prioritate. Aşadar, susţinem protejarea limbii tătare, prin trecerea de la protecţia specificată în partea a II-a la protecţia specificată în partea a III-a. Vă mulţumesc.
|